ÎNDEMN


Priviţi spre crini,
iubiţi creştini,
şi le-admiraţi
transfiguraţi
veşmântul!
Pe deal, prin văi,
staţi şi priviţi
macii-n văpăi
şi auziţi
cum bate vântul,
cum ciocârlii
străbat tării
şi cântă.

Păduri doinesc
şi ne încântă.
Şi lanuri cresc
întruna.
Izvoare curg.
Iar în amurg,
purtând cununa,
răsare luna.

Un greieraş,
un bard gingaş,
înalţ-un cânt
de pe pământ
spre Tatăl.

Tu, om semeţ,
ce-alergi mereu
dar nu pui preţ
pe Dumnezeu,
ştii, oare, tu
că El e "Da !"
iar viaţa ta
e-un veşnic "Nu !" ?

El, Creator
cu-al păcii dor,
te cheamă iar,
prin armonii
fără hotar,
la Mielul sfânt
sus pe Calvar.

O, nu uita,
de vrei ACUM
al Vieţii drum
ce duce sus,
spre zări senine,
ia-L pe Isus
cu tine!