NEDESĂVÂRŞIRE

Pe bancă, ascultând Cuvântul
Ca Samuel în Templul sfânt,
Pluteam cu gândul meu ca vântul
Pe-ntâiul petec de pământ.

Mi-am spus şi eu atunci părerea:
„Ce inspirat predicator!...”
Dar Duhul ce turna puterea,
Prezent fiind, mi-a spus uşor:

„Nu carnea, nu ea îţi vorbeşte,
ci Tatăl, prin Cuvântul viu.
Ascultă-L dar şi cântăreşte
Alegerea-ţi de rob şi fiu!

Isus pe cruce ţi-a dat totul
În dragostea-I fără hotar.
Păstrează-ţi nepătat chivotul
Trăind biruitor prin har.”

Eu m-am supus în rugăciune,
Cu lacrimi şi cu duh pios:
„Nimic nu sunt, doar un tăciune
pe care Tu din foc l-ai scos.

Lumina Ta să mă ridice
Pe culmi, din zi în zi mai sus,
Ca firea veche să abdice
În faţa Regelui Isus.

Fă-mi inima oricând să ierte
Pe semenul ce mi-a greşit.
Să nu mai dau soluţii certe
Cu mintea mea de om finit.”