FULGII DE ZĂPADĂ


Mari fulgi de zăpadă
joacă prin livadă,
pe-o creangă de pom,
pe-un umăr de om.

Şi sănii pe dealuri
alunecă-n valuri.
Vezi fulgi ce se-alintă
pe iarnă s-o mintă.

Se-ntorc iar la masă
copiii în casă.
E linişte-afară,
iar seara coboară.

Se-nalţă în slavă
coloana grozavă
de fum, care creşte,
când soba-ncălzeşte.

Dar fulgii măieştri,
ce par netereştri,
aştern pe câmpie
o dalbă mantie.
*
E haina ta albă,
ca mantia dalbă,
ce fulgii-o ţesură,
cu tact şi măsură ?