RUGA LUI MOISE
Ps.90
Doamne, loc de adăpost,
fericit prin multe graţii,
Tu din veac în veac ne-ai fost
fiecărei generaţii.
Înainte de-a fi marea
şi toţi munţii pe pământ
Tu ne pregăteai chemarea
dragostei prin Mielul sfânt.
Căci Tu eşti din veşnicie
şi-n pământ ne-ntorci pe toţi.
Pentru Tine-o zi e-o mie.
Tot ce vrei să faci, Tu poţi.
Pe cei răi îi prinzi în mreajă,
ori îi mături ca pe-un vis.
Din puţina nopţii strajă
iute-i spulberi în abis.
Viaţa noastră-i ca o floare
care-ndată s-a uscat.
Totu-n lume-i vechi şi moare
ca un fir de grâu tăiat.
Mistuiţi de-a Ta mânie,
Doamne, noi pe drept suntem.
Suferinţa Ta cea vie,
ea ne-a scos de sub blestem.
La lumina Feţei Tale
tot păcatu-ascuns îl scoţi.
Căci pe sfânta vieţii cale
vrei să ne conduci pe toţi.
Ne trec anii ca un sunet
clar sau, poate, încurcat.
Traiul dă oricum răsunet :
ori sfinţire, ori păcat ...
Însă cine ia în seamă
sfântul Tău avertisment
fuge de ce-i rău cu teamă,
zi de zi e mai prudent.
Ridicând mereu privirea
către zările cereşti,
Ţi-aşteptăm, cu dor, venirea:
Doamne, cât mai zăboveşti ?
Satură-ne dimineaţa
cu-ale Tale bunătăţi.
Şi ne-nveseleşte viaţa
după plânsul altor dăţi.
Fă dar ca bunăvoinţa
Ta de veşnic Creator
să cultive-n noi credinţa
ce trudeşte mai cu spor.
Întăreşte-a noastră mână
în lucrarea Ta mereu.
Roada-ntreagă să rămână
proslăvind pe Dumnezeu!...