CROCODILUL FARAONIC

(După Ezechiel 29.1-3)

Lumea se împăunează
Cu înfăptuiri măreţe
Ca Egiptul din vechime
Prin proiecte îndrăzneţe.

Viaţa Nilului bogată
Garantându-i viitorul
E motivul ca Egiptul
Să se creadă Creatorul.

Piramidele eterne
Ce ascund atâtea taine
Îşi îmbracă faraonii
Cu-ale nemuririi haine.

Din Egipt cu mână tare
Izbăvit fu Israelul.
Dar Aaron, marele preot,
A greşit făcând viţelul.

„De nu veţi privi în urmă,
Zise Domnul (ştim din Carte),
Eu vă vindec de-orice boală
Şi chiar vă salvez de moarte.”

Trec decenii, veacuri multe
De eşecuri şi izbândă
Însă Şarpele edenic
El mereu era la pândă.

După cum prima pereche
A fost scoasă din Grădină,
Tot aşa şi Israelul
A pierdut a sa Lumină.

A fost dus în grea robie
Prin păcatul neascultării.
Plâng evreii din vechime
Duşi în largurile zării,

În Asiria străveche
Şi în Babilon departe
Pentru-a lor idolatrie
Şi credinţele deşarte.

Ei aveau mereu speranţe
Şi-aşteptări de mântuire
La Egiptul idolatru
Şi orgolios din fire.

De aceea Creatorul
Plin de-o gelozie dreaptă,
Oştilor babilonene
Ochii spre Egipt le-ndreaptă.

„Ca Israel să nu-ncheie
Iarăşi false legăminte,
Voi distruge Eu Egiptul
Şi cu toţi vor lua aminte.“

Omul, neamul ce se crede
Suveran pe-ntinsul firii
Într-o zi va sta de faţă
Cu Stăpânul omenirii.
***
Cel care-a creat pământul
Şi-a pus aştrii pe orbite
Vrea să-ţi dea acum şi ţie
Gânduri noi şi fericite

Ca să nu alergi la ape
Şi băltoace stătătoare
Care pot să infesteze
Inima căutătoare.

Lumea-ţi dă o nepăsare
Pe cărarea răzvrătirii
Dacă nu asculţi Cuvântul
Bibliei, al mântuirii.

Crocodilul faraonic
Care-noată plin de fală
Azi în marea de păcate
Este inima cea goală.

Omul fără Duhul slavei,
Fără dor de Salvatorul,
Se îngâmfă dintr-odată
Şi se crede Creatorul:

Creator de vechi imperii,
De civilizaţii multe,
De ştiinţe tot mai nalte,
De fiinţe tot mai culte.

Omu-a făurit industrii
Poluante de tot felul
Dar prin ura lui hidoasă
L-a tot răstignit pe Mielul

Ce-a venit ca să ridice
Şi păcatul tău prin cruce.
El te-aşteaptă cu răbdare
Iubitor la o răscruce.

Lasă deci mirajul lumii
Cu plăcerea ei de-o clipă!
Vino azi la Domnul vieţii
Sub a dragostei aripă.

El te va primi-n poporul
Legământului prin sânge.
Pentru Cer numai iubirea
Prin credinţa Lui ne strânge.

Când va dispărea pământul,
Printr-o ordine astrală,
Tu vei fi în siguranţă
În lumea cea mai reală.

Vei fi în Cetatea păcii
În cea mai frumoasă Ţară
Cu Părintele dreptăţii
Şi cu-a dragostei comoară.