EDOMUL PUSTIIT

(După Ezechiel 35)

Cine vrea ca să-l subjuge
Pe poporul Domnului
Trebuie să ia aminte
C-o să cadă-n mâna Lui..

Însuşi Dumnezeu vorbeşte
Muntelui cel vechi Seir:
„Flacăra mâniei Mele
Te transformă-n cimitir.

Am necaz pe tine, munte
De invidie prea plin.
Vei ajunge o pustie
Iar cetăţile venin.

Împotriva lui Israel
Tu te-ai întrecut cu ura.
Când trecea el prin necazuri
Ai cam depăşit măsura.

Când i-ai stat lui împotrivă,
Mie Mi-ai făcut război.
Te voi pedepsi cu-asprime
Şi-ai s-ajungi cu pumnii goi.

Şi vei şti că Eu sunt Domnul
Care apăr ce-i al Meu.
Însă pedepsesc degrabă
Pe cel arogant şi rău.

Cum să pui tu stăpânire
Pe aceste-mpărăţii?!
Israelu-ntreg şi Iuda
Ale Mele sunt. Nu ştii?

Munţii Mei nu sunt o pradă
Pentru agresorii răi.
Focul sfânt te va atinge
Când vei fi-aruncat în văi.

Auzind batjocorirea
Şi ocara ce-o arunci
Vei vedea venind pustiul
Peste nesfârşite lunci.

Da, al Meu e-ntreg pământul,
Munţi, coline, vale, deal,
Nesfârşitele oceane
Care-Mi cântă val cu val!

Vei rămâne cu ruina
Aroganţei de acum
Pentru că n-ai vrut lumina
Şi al ascultării drum.