REGENERAREA LUI ISRAEL

(După Ezechiel 36)

Înainte să creeze
Domnul specia umană
A pus ordine planetei
Şi-a trasat luminii geană.

A creat şi atmosfera,
A pus soarele pe-orbită,
Stelele din Galaxie
Dar şi luna fericită.

Binecuvântând uscatul,
Dând pământului verdeaţă,
A făcut s-apară plante
Cu sămânţă – bob de viaţă.

A creat vieţuitoare
Si în râuri, şi-n oceane,
Iar pe scoarţa pământească
Apărut-au animale.

Şi-n a şasea zi, la urmă,
Cel care-a creat atomul
Domnul cel Atotputernic
Aducea-n fiinţă omul.

Soţ, soţie şi urmaşii
Aşezaţi într-o grădină
S-o lucreze, s-o păzească,
Să trăiască în lumină.

***

După cum de la Geneza
Domnul a vorbit făpturii
După o restaurare
A climatului naturii,

Tot aşa vorbea profetul
Ezechiel (o ştim din Carte)
Munţilor din Ţara Sfântă
Despre-un timp ce nu-i departe:

„Ascultaţi voi, munţi, Cuvântul
Care Domnul sfânt vi-l spune!
Hohotind au râs vrăjmaşii,
Însă Eu îi voi răpune.

Vreau să ştiţi că-s împotriva
Neamurilor vinovate
Ce vă pustiiră ţara
Printr-o mare nedreptate.

Au ucis speranţa voastră
Jefuind din voi tot rodul.
Şi-au distrus pe rând şi Templul
Şi oraşul şi norodul.

Vor cădea cotropitorii
Care-Mi subjugară Ţara
Şi în veci ei au să-şi poarte
Şi blestemul şi ocara.

Dar voi, munţi ai lui Israel,
Veţi da crengi cu multe roade,
Ca să-Mi fiţi o mărturie:
Să-Mi slujiţi precum se cade.

Sunt plin de bunăvoinţă.
Înspre voi Mi-ntorc azi Faţa.
Vă voi da agricultură,
Vă voi lumina şi viaţa.

Cel ce samănă pe munţii
Lui Israel strânge roadă
Când din ceruri de la Mine
Ploaia sfântă o să cadă.

Voi aduce-aici mulţi oameni
Plini de râvnă în lucrare
Din ruine să zidească
Noi cetăţi şi noi hambare.

Binele ce vi-l voi face
În familii şi în turme
Vă va face să cunoaşteţi
Sfintele Iubirii urme.

Eu sunt Domnu-atotputernic
Care chem la Mine oameni,
Din poporul lui Israel,
Oameni buni şi oameni zdraveni.

Ei primi-vor stăpânire
Prin puterea Legii Mele
Peste-a voastră moştenire
Care ţine cât sunt stele.

Neamuri batjocoritoare
N-or mai fi pe culmi vecine.
Voi veţi fi tot mai puternici
Pentru Domnul care vine…“

Dup-această adresare
Munţilor din Ţara Sfântă,
Domnul spre popor Se-ntoarce
Şi cu dragoste-i cuvântă:

„Ce-a fost în trecut, ştiu bine.
Voi Mi-aţi provocat mânia.
V-am trimis în lumea largă
Să lăsaţi idolatria.

Dar acum nu faima firii
Dusă-n zarea cea albastră
M-a făcut să pun la cale
Iarăşi izbăvirea voastră.

Vă voi scoate dintre Neamuri,
Vă voi scoate împreună
Să vă-ntoarceţi iar în Ţara
Mea cu soare şi cu lună.

Liberi de întinăciune,
De idolatrii păgâne,
Am să curăţ duhul vostru
Şi cu Mine veţi rămâne.

Vă voi da inimi mai bune,
Un duh nou, sfânt şi zdrobit.
Şi o Lege care-l face
Pe oricine fericit.

Duhul Meu o să v-ajute
Să urmaţi porunca nouă
Şi să fiţi o mărturie
Ca şi stropii cei de rouă.

Vă voi da belşug de grâne,
Foamete nu va ma fi.
Binecuântării Mele
Pe rând vă veţi dărui.

Rodul pomilor va creşte
Şi al viilor la fel.
Voi veţi face-agricultură
Pentru alţii ca model.

Conştiinţa vă va spune
Ce-a fost rău, tot ce-aţi greşit
Şi smeriţi vă veţi întoarce
Către Tatăl, în sfârşit.

.Ţara voastră va ajunge
Ca a Raiului grădină
Unde cel rău n-o să poată
Stinge dulcea ta lumină.

Va vedea întreaga lume
Care e poporul Meu.
Iar mulţi chiar prin linguşire
Mă vor căuta la greu.“

***

După cum odinioară
Te-ai lăsat înduplecat
Şi-ai iertat – a câta oară?
Tată, greul lor păcat,

Uită-Te cu îndurare
Şi cu milă către noi
S-avem parte de salvare
Pentru Ziua de Apoi…