STEAUA LUI IACOV


"A răsărit pe cer, departe,
o Stea ce-n veci nu are moarte.
O poţi vedea doar prin credinţă
în clipa sfântă de căinţă."

Aşa o admira profetul,
de mult, când i-a-nţeles secretul.
E-o Stea ce intră în istorii
smerită-n toate, fără glorii.

Stârnind adesea şi revoltă,
ea totuşi a rămas pe boltă
şi-a triumfat în vremuri grele,
fiind mai sus de orice stele.

Lumina ei cea argintie
ne-aduce-n suflet bucurie
şi-alungă orice întuneric,
cu clipocitul ei feeric.

Ea stăpâneşte peste aştri
şi peste crânguri de jugaştri,
schimbând prin har chiar generaţii
ce-au făurit civilizaţii.

Vezi tu acum Steaua divină
ce-ar vrea să-ţi dea în dar lumină
şi-adevăratul sens al vieţii,
cum l-au văzut de mult profeţii ?

Transfigurat printr-o minune,
de Steaua ce în veac n-apune,
tu-ai să-L cunoşti pe Creatorul,
trăgând în inimă zăvorul,

să intre-n casa ta iubirea,
care ţi-aduce fericirea,
de-a fi o rază de lumină,
în lumea de-ntuneric plină.