FARISEI SI CARTURARI

Pe drumuri lungi si prafuite
Cu mii de oameni imbulzite,
Se indreptau cu ochii-n vint
Evrei ai Neamului urlind.

Voiau sa-L prinda pe pamint
Sa-l vada-n chinuri pe Cel Sfint,
Pe Adevarul acestei lumii
Venind din Ceruri la strabuni.

Ei Il vazuse-n Temple Mari
Facind minuni si semne mari;
Dar Legea Sacra nu-i lasa
Spunind ca nu e Mesia.

Caci Mesia cel asteptat
Nu-i dintr-un oarecare sat,
El e un Eliberator
Venind sa scape al sau Popor.

Cel ce-a venit e un Profet
E un timplar din Nazaret,
Noi ii cunoastem Neamul Lui
E fiul timplarului.

Urlau cu totii si strigau
Cu ochii de demon Il priveau,
Vedeau in El ca-ntr-un dusman
Mai mare ca steagul Roman.

Dar Cel ce a venit din Cer
Umblind prin lume ca un Miel,
In timp ce cuiele-i bateau
Cununi de spini ii daruiau.

Acel ce apele-a creat
Otet si fiere i s-a dat;
Cu vocea Lui El a strigat
O, iarta-i ca nu stiu ce fac!

Farisei si carturarii
Imbracati in robe mari,
Voi ce fata va schimbati
Cind la Templu va aratati.

Vreti Poporul adunat
Sa vorbeasca de Sabat,
Voi vorbiti de lucruri Sfinte
Dar voi totii sinteti morminte.

Hainele ce va-nconjoara
Stema de odinioara,
Sint cadavre acoperite
De pacate greu lovite

Voi ce-n Ceruri nu intrati
Si pe altii nu-i lasati,
Voi ce vasu-l curatiti
Pe afara il sfintiti.

Inauntru e stricat
De al vostru aluat;
Voi morminte varuite
Inauntru putrezite!!

Voi, ieri Fii lui Avram
Azi, copii lui satan,
Ura-n voi e adunata
Declarati ca Avram e Tata.

Faptele care v-arata
Deavolul va este tata;
Caci Avram si Fii lui
Faceau voia Domnului.

Dumnezeu cind i-a vorbit
Sa i-a Fiul cel iubit ,
Avram n-a precupetit
Sus pe Munte a urcat.

Ochii nu si-a departat
De la Dumnezeul Sfint;
Cu credinta ce- o avea
El urca pe Moria.

Dumnezeu din departare
A vazut Credinta mare,
Cind cutitu se-n virti
Spre Isac pentru-al jertfi.

Glas puternic se-auzi,
Nu te-atinge, nu-l jertfi!!
Am vazut a ta Credinta,
Te numesc Biruitor,
Tatal Credinciosilor.!!

Am sa-ti dau mostenitori
Cit nisipul marilor,
Ati vazut a lui Credinta?
Domnul i-a dat Biruinta.

Dar voi toti v-ati impietrit
Semnele v-au ispitit,
Voi pe orb l-ati cercetat
Un pacat de neiertat.

Alti bolnavi la Scaldatoare
Au strigat in gura mare;
Domnul mi-a dat vindecare!!.

Bartimeu marturisea
Cantr-o zi din viata sa
Se-ntilni cu Mesia,
Ochii cind i s-au deschis.

Prima data ca un vis
Fata lui se lumina
Ca Isus il cerceta.

Ce semne sa mai vedeti?
Ce minuni din Cerul mare
Sa va schimbe-a voastra stare?
A fost ceas de cercetare
Pentru Neamul vostru mare.

Ati respins vocea Cea Sfinta
Ce v-a dat Apa din Stinca;
Ati ramas in impietrire
Pentru ziua de osindire.
Pietrele ce le calcati.
Vor fi martorii insemnati.

Doamne ,da-ne a Ta Credinta
Sa ne schimbe-a noastre fiinte,
Cind Trimbita v-a suna
Si mortii vor invia.

Norii de martori vor zbura
Spre Imparatia Ta,
Vrem si noi cu ei odata
Sa primim a Ta rasplata.