Cine sapă-o groapă
În ea singur scapă...
Unul săpându-i o groapă
Dușmanului său,
Se gândea cum să i-o sape
Să cadă mai rău...
Și săpând uită cu totul
Că ar trebui
Să mai iasă și de-acolo
Și săpând, sminti...
Când credea că este gata
Groapa de săpat,
Din adânca-ntunecime
Capu-a ridicat...
Și nemaiputând să iasă
Să urle a-nceput
Dar, noroc, din întâmplare
Un om a trecut.
El gândind că cel din groapă
A căzut și-i dus,
O frânghie o desface
Și-l săltă în sus.
Și lăsându-l pe sărmanul
Viu nevătămat
Trecătorul cu frânghia
S-a indepartat...
El uitându-se în groapă,
Sapa și-a zărit
Și gândindu-se s-o scoată,
În groapă-a sărit!
Cum era adâncă tare
Gura cea de hău,
Se gândi că-n fundul gropii
O să cadă rău...
Dar când fu cam la o palmă,
Atunci s-a gândit
Că nu-i bai...De la o palmă
El a mai sărit...
Și căzând în fundul gropii
Omul cel smintit,
Sfărâmându-se într-însa
El s-a prăpădit.
Deci proverbul zice bine
Și nu-i de colea:
Cine sapă groapa altui
Cade el în ea!...
În proverbe douășase
Scrise-s multe fapte
Mai precis tu poți să cauți
Versul douășapte.
Fiindcă Dumnezeu din ceruri,
El face dreptate.
Fiecare își ia plata
După-ale lui fapte!...
Amin
Aveti acum posibilitatea sa cititi multe alte poezii din volumul nou de poezii ”LUMINITA”
Puteti sa lasati si un scurt mesaj constructiv
Multumesc!
Autorul