Purtat pe valurile vieţii


Privirea către Tine îmi îndrept
Şi într-una vreau răspuns, ca să îmi dai
A tale binecuvântări mereu aștept
Iubire pentru mine să mai ai

La uşa inimii când ai bătut
Nu Ţi-am deschis, am vrut să mă gândesc
Ai insistat, dar eu m-am prefăcut
Că nu te aud, n-am vrut să Te primesc.

Eu, oaspete am refuzat să-mi fi
Și tot ce am ca să împart cu Tine
Vroiam la uşa mea, să nu mai vii
Credeam că fără Tine-mi va fi bine.

Amarnic însă eu m-am înşelat
Când am crezut că numai singur eu
Mă pot conduce fără de păcat
Nevoie, n-am să am de Dumnezeu

Am rătăcit prin bune şi prin rele
Şi rostul, nicăieri nu l-am aflat
Cărări întortochiate, drumuri grele,
Rău şi amar, adesea am gustat

Şi am trăit mereu dezamăgiri
Şi niciodată n-am fost fericit,
Spre lucruri rele doar aveam porniri
Şi liniştea, nicicând nu mi-am găsit.

Împins de valul vieţii tot mereu
Şi amărât de atâta nenoroc
Am înţeles că fără Dumnezeu
Un pas să nu mai fac, să stau pe loc.

Să mă opresc şi adânc să meditez
Bine să văd, căci tare am greşit
De acuma doar prin Tine mă ghidez
Şi-s bucuros Isus, că Te-am găsit!

Dar tot mai mare-i bucuria mea
Căci simt că m-ai iertat şi mă iubeşti
De-acuma viaţa mea se va schimba
Căci eu doresc să mă călăuzeşti,

Să merg pe drumul arătat de Tine
Şi să fac numai sfântă voia Ta
Dacă mă duc cu Tine-mi va fi bine
În veci Te voi iubi, Te-oi asculta!

Eu vreau să fiu cu Tine în veşnicie
S-ajung să stau la Tronul Tău ceresc
Cu Tine să trăiesc în curăție
Cu Tine vreau să fiu, căci Te iubesc!

Amin

Câmpia Turzii, 12 aprilie 2011