DUREREA MEA

Mă doare fiecare clipă
din viaţa plină de mister
ce mi se pare o risipă
de nu mă-nalţă către cer.

Mă doare pasărea rănită
ce moare fără ajutor
şi orice floare ofilită
când vine toamna pe ogor.

Mă doare mielul fără vină
ce-i dus la junghiere iar
şi picătura de lumină
ce mă trezeşte din coşmar.

Mă doare oarba necredinţă
ascunsă-n zâmbetul fălos
şi orice dram de neştiinţă
din gândul ei maliţios.

Mă dor şi slava cea lumească
şi-nşelătorul ei consens
ce-ar vrea, viclean, să mă strivească
cu-ntregul vieţii mele sens.

Mă doare zilnic nepăsarea
atâtor inimi de granit
rămase surde la chemarea
Părintelui din Infinit.