MOISE

Cu Maria stând pe-aproape
Moise este scos din ape.
Şi-apoi dus într-un palat
Chiar de fiica de-mpărat.

Într-o vreme de urgie
Cu Israel în robie
Mulţi băieţi mureau pe vale
Cu atât de mare jale.

Însă, Dumnezeu ştiuse
Din profeticile spuse
Cum pe Moise să-l păstreze
Peste lanţ şi peste lege.

În Egipt ani patru sute
Gem şi plâng pe noi redute
Toţi urmaşii lui Avraam
Ce-au zidit ţara lui Ham.

S-a umplut de lacrimi Nilul
Că-i mâncase crocodilul.
Dumnezeu pe Moise-l scoate
Cu minuni pentru dreptate.

Ezitant puţin din fire
Moise prin descoperire,
Uns, el vede-ntregul rău
Cu Aaron, fratele său.

Era-ntors din pribegie
Dintr-o lungă, grea pustie.
Cu acreditări divine
El s-a lepădat de sine.

El înfruntă vrăjitorii
Prin minuni definitorii
Pentru Iahve ce-Şi arată
Slava Sa cea fără pată.

Faraonul, zeul ţării,
Dus în pragul disperării,
Trebuia acum să-nveţe
Să se poarte cu blândeţe.

Zece mari cereşti urgii
Peste-adulţi, peste copii,
De la Domnul Savaot
Au distrus Egiptul tot.

Faraon prin împietrire
Ducea ţara la pieire
Cum se-ntâmplă-n tot pământul
Când cei mari resping Cuvântul.

Se mai fac negocieri
Azi mai multe decât ieri.
Moise-i calm, de neclintit,
Cu Cel Sfânt din infinit.

Toate-acele mari urgii
Sunt un semn din veşnicii
Nu doar pentru egipteni,
Ci oricăror pământeni.

Moise-atunci şi cu Aaron
Au dat piept c-un faraon
Înarmat cu-aceleaşi arme
Ale omului din carne.

Însă, duhul lumii ţine
Lumea în întunecime
Ca să nu cunoască ţelul
Pentru care-a murit Mielul.

Jertfa lui Isus pe cruce
Ne dă har şi ne conduce
Din robia stricăciunii
La puterea rugăciunii.

Teafăr când trecea prin mare,
Israel primea salvare.
Dar spre-a fi uniţi cu Fiul
Ei au traversat pustiul.

Când erau într-o problemă
Moise îi punea în temă:
„Domnul vă va da-n suspine
Un Prooroc la fel ca mine.“

Când eşti de necaz răpus
Ai nevoie de Isus
Să-ţi dea El răscumpărare
Şi-n pustiul tău iertare.

Să înfrunţi mereu în duh
Faraonul din văzduh.
Şi să-l pui mereu pe fugă
Cum făcea şi Moise-n rugă.