FIII LUI CORE
Ca popor al Cărţii sfinte,
Israel are psalmişti
Care cântă-ntotdeauna,
Orişicât ar fi de trişti.
Printr-o muzică cerească,
S-a născut pe malul mării
Din evreii robi ai fricii
Un popor al adorării.
Au cântat Aaron, Maria,
Moise, preoţii cu toţii.
Era mare bucuria
Ce-o trăiau chiar şi nepoţii.
Şi de-atunci, de-a lungul vremii,
Au cântat fiii lui Core
Frumuseţea mântuirii
Din sublimu-acelei ore.
E frumos să cânţi, creştine,
Chiar când faraon e-n spate
Şi te-ameninţă întruna
Că îi faci o nedreptate.
Cântul tău e biruinţa
Ce Isus ţi-o dă şi ţie
Dacă strigi mereu spre Domnul
Ca Samson spre Apa vie.
David când trecea prin lupte
Nu lăsa să-l prindă somnul,
Ci striga-n cântări de slavă:
„Lăudat să fie Domnul!“
E frumos ca sfinţii care-s
Purtători de aurore
Să-L tot laude pe Domnul
Cum făceau fiii lui Core.
Mântuirea fără cântec
E credinţă fără fapte.
Cum puteau Pavel şi Sila
Să nu cânte-n miez de noapte?!
S-a cutremurat pământul,
Temniţa-şi deschise uşa,
Dar cântările de slavă
Au aprins din nou cenuşa.
Într-o clipă de căinţă,
S-a trezit şi temnicerul
Să primească mântuirea
Ce i-o pregătise Cerul.
Iosafat pe cântăreţii
Ce se-aflau mereu în faţă
S-a bazat mergând la luptă
Şi-au scăpat atunci cu viaţă.
Regele şi oastea-ntreagă
Au ajuns la biruinţă,
După cum vestise Domnul,
Prin cântare şi credinţă.
N-are cum pe Domnul slavei
Un creştin să nu-L adore;
Biblia îi dă de ştire
Cum cântau fiii lui Core.
Stelele, şi ele toate,
Îmbrăcate-n poezie,
Preamăresc pe Creatorul
Prin cântări de bucurie.
Frate, nu-ţi uita menirea:
Ruga s-o măsori în ore
Şi să-L lauzi pe Stăpânul
Cum făceau fiii lui Core!