BALAAM

Dorinţa de câştig domină
Atâtea vieţi care decad
Din cerul sfânt şi din lumină
Şi-alunecă încet spre iad.

De ce atâta rătăcire
Când chiar şi orbii merg spre Rai
Cu patos şi însufleţire
Mai mult ca-n Muntele Sinai?

Ce vor aceste genii oare
Strângând atâtea bogăţii
Dar care pier aici sub soare
Şi nu ajung în veşnicii?

E clar că mintea cercetează
Să afle cine-i Dumnezeu;
Dar dacă El nu-i dă o rază
Ea se va împietri mereu.

Deşi Balaam ceva cunoaşte
Despre al lumii Creator
Când lăcomia-n taină-l paşte
El cade-n laţ mult prea uşor.

Din ţara Moab, Balac îi cere
Să-l blésteme pe Israel;
Dar Dumnezeu cu-a Sa putere
Îi deturnează grai şi zel.

Era un drum al rătăcirii:
Aici Mamona este zeu!
El strâmbă mintea omenirii
Cea fără cer şi Dumnezeu.

A suferit şi măgăriţa
Năbădăiosului prooroc
Când Dumnezeu i-a-nchis portiţa
Şi l-a oprit, să stea pe loc.

El s-ar fi dus ca să blestéme
Acest periculos popor,
Dar n-avea oare a se teme
De Cel prezent în Cortul lor?!

„Oricărui om ce v-ar atinge“,
Spusese El prin Zaharia,
Lumina-n ochi i se va stinge
Şi-Mi voi vărsa spre el mânia.“

Tot planul fiului lui Ţipor
A fost zădărnicit, şi pace!
Căci Domnul dintr-o zi cu vifor,
Când vrea, o zi senină face.

De Balaam Scriptura spune:
„Iubise plata fărdelegii…“
De-aceea steaua lui apune,
Ucis fiind pe baza Legii.

În timp ce sfaturile sale
Pe Israel l-au compromis
Şi i-au adus venin şi jale
Spre Canaan, precum e scris,

Noi ştim că Balaam, proorocul,
A fost mai mult un vrăjitor
Cel care nu sfinţea nici locul,
Nici tineretul din popor.

El a croit un jalnic drum,
O largă cale-a rătăcirii,
Şi are mulţi urmaşi acum
Ce zac vrăjiţi în gheara firii.

Ei nu percep avertismentul
Desprins din viaţa lui bolnavă
Şi cugetă în tot momentul
Doar la arginţi şi-a lumii slavă.

La ei lucrarea-nseamnă banii
Ce-n punga lor vor poposi,
Nu să se mântuie sărmanii
Ce-n sac şi scrum s-or pocăi.

Cu Balaam eu cred că-i rudă
Morală, Simon vrăjitorul;
Şi cel cu inima de Iudă
Ce şi-a trădat Învăţătorul.

Îndemn creştinii să ia seama
Cât este încă timp de har,
Să nu repete nimeni drama
Acestui om cu gând murdar.

În public afişa doctrina
(Curgea în valuri ca un râu).
În schimb a semănat neghina
În mintea cărnii fără frâu.

Superba noastră-nvăţătură
De nu produce oameni sfinţi,
Noi suntem nişte „buni-de-gură“
Şi ne gândim doar la arginţi.

Cât ţine viaţa noastră toată
Din zi în zi să ne sfinţim,
De vrem, în slava minunată
În veci cu Dumnezeu să fim.