MUSTRAREA ÎNGERULUI

Cine-i vrednic de mustrare
Şi-o primeşte pocăit
Dobândi-va şi iertare
Ca tâlharul mântuit.

Căci îndemnul şi mustrarea
Calea vieţii noastre sunt
Când răspundem cu-ascultarea
Chiar şi-n lucrul cel mărunt.

Ascultarea-i progresivă
Printr-un spirit consecvent
Ce te scoate din derivă,
Din al firii vechi torent.

După Iosua, poporul
Devenea tot mai retras;.
Nu-l mai copleşea fiorul
Când venea al luptei ceas.

Nimeni nu voia să lupte.
Orice trib era comod.
Nu voiau nici coaste rupte,
Nici al mântuirii rod.

Dar un înger plin de slavă
A venit din ceru-nalt
Ca să-i scoată din zăbavă
Pentru ţărmul celălalt.

Cât de bună e mustrarea
Dac-o iei în serios
Căutând grăbit cărarea
Ce te-ntoarce la Cristos!

Cu mustrări atât de multe
Din Ghilgal înspre Bochim,
Cine vrea să mai asculte
Glas ceresc de heruvim?...

„Niciodată nu voi rupe
Legământul Meu cu voi.
Dar azi gata-i să se surpe
Sub al firii vechi şuvoi.

Cum să fie-apropiere
Între voi şi canaaniţi
Când porunca Mea vă cere
Zeii lor să-i nimiciţi?

Legea Mi-aţi unit cu harul
Vis-a-vis de-aceşti străini.
Nu le-aţi dărâmat altarul,
Vă vor fi în coaste spini.“

Cei ce-au auzit mesajul
S-au temut şi toţi au plâns
Şi şi-au înnoit curajul
Pe-al lor Domn să-L ţină strâns.

Să-L urmeze-n toate cele,
Iată gândul cel mai bun.
Descotorosiţi de rele
Lui Iahve i Se supun.

Pocăinţa este plata
Unui preţ mai personal
Ce te-ajută să fii gata
Pentru-al crucii ideal.

Biruinţa-i doar prin cruce
Pentru cel ce-i răstignit
Dacă vrea ca să-L apuce
Pe Isus cel proslăvit.

Dacă stăm pe-a noastră fire
Nu vom progresa deloc
Şi întreaga omenire
Va fi aruncată-n foc.

Ca Biserica să crească
Vrem mustrarea s-o primim.
Şi porunca-mpărătească
Pentru Domnul s-o-mplinim.