NORUL DE MARTORI

O privelişte splendidă
Pentru lumea cu obidă
Sunt şi-au fost mereu creştinii.
(Deşi unii sunt ca spinii).

Dar priveliştea-i privită
C-o atenţie mărită
De toţi îngerii puterii
Ce sunt solii învierii.

Când creştinii-s plini de frică
Şi credinţa lor e mică
Îngerii le spun în faţă:
„Nu fiţi trişti! Isus e Viaţă!”

Martorii formează norul
Ce ne-arată viitorul
Când Isus o să revină
Plin de slavă şi lumină.

Dacă vrem în Cer cununa
Ei ne spun întotdeauna
Să luptăm până la fine
Biruind răul prin bine.

Martorii-au trăit credinţa
Şi-au ştiut ce-i pocăinţa
Ca izvor de multă roadă
Pe a rugii baricadă.

Când păcatul ne-nfăşoară
Vigilenţa ca să moară,
Să privim la toţi martirii
Ce-au dus greul mântuirii.

Ei au mers după Scriptură.
Deşi-au fost priviţi cu ură.
Şi-au dus Marea-Nsărcinare
Cu credinţă şi răbdare.

Lumea nu le-a fost Cetate
Să-i momească cu de toate.
În Isus aveau sublimul,
Cerul şi Ierusalimul

Norul cel de martori vine
Cu Isus din slăvi divine.
Eşti tu gata de Răpire
Sus la marea Întâlnire?

Ai ulei destul să ardă
Dorul tău să nu se piardă
Pentru Mirele, Păstorul,
Ce cu slavă umple norul?

Trâmbiţa-i gata să sune
Toţi aleşii să-i adune.
Holdele acum sunt coapte.
Nu mai este mult din noapte.

Ne spun stelele şi vântul,
Ceru-ntreg cu tot pământul.
Ne spun martorii ce-s gata:
„Domnul vine! Maranata!”