RUGĂ


Părinte bun din ceruri, din Patria iubirii,
azi dorul meu se-ndreaptă spre Tine cu avânt.
Te rog, trimite pacea şi harul mântuirii,
la oamenii din lumea bătrânului Pământ.

Priveşte astăzi, Doamne, la trista noastră stare.
Cu mâna Ta cea bună acum să ne ridici.
Alungă îndoiala şi orice nepăsare,
precum cândva zarafii în Templu cu un bici.

La poarta îndurării aleşii Tăi, Stăpâne,
din nou cu multe lacrimi şi stăruinţă bat.
Şi totuşi parcă Cerul închis pe veci rămâne,
iar bezna nopţii vine mai grea ca altădat'.

Dar Tu ne ştii durerea ce fără milă curmă
atâtea vieţi plăpânde şi fără ajutor.
De-aceea vino, Doamne, în aste vremi din urmă,
ca să ne fii salvare, şi nu Judecător!

Puterea Ta lucrează şi astăzi mântuire,
cu-acei ce-n toate Ţie ei viaţa şi-o predau
căci Tu le torni în suflet divina Ta iubire
şi-astfel în grea furtună la Tine pace au.

Revarsă astăzi Duhul şi dă-ne biruinţă:
o viaţă dăruită, pe veci, în slujba Ta.
Sporeşte-ne iubirea, elanul prin credinţă,
nădejdea noastră vie, când lupta-i tot mai grea.

Azi semnele Te-arată. Şi inima ne-ntreabă
cu multă-nfrigurare, când vii ca să ne iei ?
E ruga noastră Doamne: "O, vino mai degrabă
ca să zburăm la ceruri, în stol de porumbei!"
*
E noapte-acum pe Terra, dar zorii se arată
ca nişte soli ai păcii în cea mai sfântă zi.
Ca un Luceafăr falnic, pe bolta înstelată,
al veşniciei Mire, curând, va răsări.

Întreaga atmosferă de pe întinsul firii
va fierbe ca o mare, ca apa din cazan.
Şi-atunci biruitorii, prin sângele iubirii,
păşi-vor cu-ndrăzneală în noul Canaan.

Ce mare sărbătoare! Ce voioşie sfântă!
întregul cer aclamă pe bravii luptători.
Şi mii şi mii de coruri slăvite imnuri cântă,
vestind puterea Celui ce va veni pe nori.

Ce măreţii! Ce glorii în cerul nemuririi!
Ce răsplătire mare pentru aceşti eroi!
Căci n-au primit nici unii, pe calea mântuirii,
în ceruri, de la Domnul, răsplata fără noi.
Dar bucuria Nunţii, atât de strălucite,
inundă cerul slavei cu mii de fericiri.
Şi mii şi mii de oaspeţi, de îngeri şi suite,
se strâng să-i înconjoare cu dragoste pe Miri.

Ce mare fericire în inimi se revarsă!
Ce slavă onorează acest divin popor!
O, Doamne, către Tine azi faţa mi-i întoarsă
să Te întreb, Isuse: "Când vei veni pe nor ?"

De doruri arzătoare ni-e viaţa noastră plină
ca fluviul care curge atât de-nvolburat,
ca pasărea ce zboară, ca floarea din gradină
ce-aşteapt-o rază sfântă din cerul Tău curat.

Şi dacă aşteptarea ne-aprinde-n piept dorinţa,
ce arde-n noi ca focul pe muntele Sinai,
cu-atât va fi mai mare atunci şi biruinţa
pe care Tu, Stăpâne, prin crucea Ta ne-o dai.

De-ar fi să treacă anii şi ziua Ta să vină,
poporul Tău să zboare spre noul Paradis,
pe-acele plaiuri sfinte de pace şi lumină,
să se-mplineasc-odată tot ce profeţii-au zis!

Dar Tu ne ştii durerea, tristeţea vieţii noastre
pe-acest pământ de ură şi de păcate ros.
De-aceea vino, Doamne, din zările albastre,
la cei care Te cheamă în ruga lor duios!

Aleşii Tăi, Stăpâne, la Cortul Întâlnirii
Te-aşteaptă cu credinţă, cu multe lacrimi chiar.
Dorim intens să vină momentele răpirii,
când Tu ne vei aduce mult aşteptatul har.

Priveşte astăzi, Doamne, la noi în Adunare.
Cu mâna Ta cea bună din nou să ne ridici.
Şi toarnă de la Tine un duh de cercetare
şi de iubire sfântă peste cei mari şi mici.

Părinte al iubirii din slăvile sublime,
azi dorul meu Te roagă, smerit şi plin de zel,
o, adă, Doamne, clipa poemelor sublime
când Fiul Tău cel unic ne va lua cu El!