RETROSPECTIVĂ ŞI VIITOR
De când născutu-ne-am pe lume
Am tot crescut din zi în zi
Ca nufărul pe-un val de spume
Ce-nvaţă albul a-şi păzi.
Am înfruntat vânturi destule
Ce ne loveau ca din senin,
Săgeţi aprinse, mii de hule
Şi vorbe pline de venin.
Dar din atacurile toate
Văzut-am cel mai crud vrăjmaş
În omul ce se dă drept frate
Dar are inimă de laş.
În cel ce mâna ţi-o întinde
Zâmbind prea-binevoitor
Cel rău un foc străin aprinde
Cu-al neîncrederii izvor.
Apar deodată bănuiala
Şi lăcomia de arginţi,
Dispreţul şi apoi răceala
Care-i separă şi pe sfinţi.
Vorbim apoi de unitate
Şi ne rugăm toţi pentru ea.
Dar unde-i dorul cel de frate
Care-l nutreşte dragostea ?!
În criza cea de lacrimi grele,
De sincere predări prin har,
Isus de dincolo de stele
Pe mulţi îi plânge cu amar.
Ca Dima ce şi-a dat silinţa
Să-i lase pe creştini plângând
Aşa-şi trăiesc unii credinţa
Orbiţi de-al patimilor gând.
Apari Isus ca altădată,
Ca şi în Templul de demult,
Să-Ţi faci Tu Casa Ta curată
Scoţând din ea al firii cult.
Să faci prin Duhul Sfânt trezirea
Celor ce dorm nepăsători.
Şi-n inimi să aşezi iubirea
Cu care vom zbura spre nori.
Văzând din cer Satan cum cade
Noi să-l gonim în vremi de-apoi.
Şi să rodim mai multe roade
Fiind prin har un bun altoi.
Isuse bun avem credinţă
Neghina Tu s-o scoţi din grâu.
Urcăm spre cer cu biruinţă,
Prin bucuria fără frâu.
Ajută-ne lăsând prezentul
Să trecem peste-al lumii hău
Când Tu vei umple firmamentul
Cu psalmi cântaţi de Duhul Tău.
În hainele de sărbătoare
Ne-mbracă azi prin Duhul Sfânt
Să-nceapă Nunta Ta cea mare
Cu-al bucuriei dulce cânt.