DOUĂ RAMURI DE MĂSLIN

Când prin Duh privea profetul
Zaharia, sol divin,
El vedea într-o lumină
Două ramuri de măslin.

Sunt doi unşi ce stau întruna
Înaintea Celui Sfânt
Care priveghează totul
Sus în Cer şi pe pământ.

Da, nimic nu-i la-ntâmplare,
Nu-i un accident banal,
Dincolo de-al vieţii soare
Sau aici pe-al lumii val.

Domnul după plan lucrează
Folosind mijlocitori
Care zi de zi veghează
Dar nu sunt cu capu-n nori.

Ei simt azi cum suflă vântul
Şi sunt foarte fericiţi
Să trimit-apoi Cuvântul
Fiilor nemântuiţi.

Avraam zidea altare
Mijlocind în nopţii târzii
Pentru lumea care moare
Fără firul apei vii.

De suntem şi noi străpunşii
Pentru omul cel străin,
Să veghem acum ca unşii
Ramurilor de măslin.

Şi va curge-atunci uleiul
Ce dă azi noi mărturii,
Ca să fim cu toţi condeiul
Care-a scris pe inimi vii.

Legea Duhului de viaţă
E frumoasă, nu e grea
Dacă tu stai faţă-n faţă
Cu Isus în viaţa ta.