EFA BABILONULUI

(După Zaharia 5.5-11)

Efa veche e măsura
Cea cu care e-nşelată
Lumea, cum zicea Scriptura,
Azi nu pentru prima dată.

Zaharia sta să vadă
Cum umplea păcatul ţara
Şi nu prea-i venea să creadă
Că Israel e vioara.

Fărdelegea se distrează
Cu femei, cu vin, cu glume.
Duhul Domnului veghează
Astăzi în întreaga lume.

Este grea nelegiuirea,
Necredinţa vinovată
Ce-a cuprins azi omenirea
Ca o uriaşă pată.

Mulţi fac studii pertinente
Despre-a lumii poluare
Ce-afectează continente
Şi-a pământului mişcare.

Însă, ei nu văd pieirea,
Moartea omului şi groapa
Care bea nelegiuirea
Cum bea însetatul apa.

Îngerul lui Zaharia
I-a descoperit că efa
A avut mereu tăria
S-o tot facă ea pe şefa.

Proaste legi s-aşeze-n ţară
Ca toţi sfinţii să-i corupă
Şi să-i facă de ocară,
Unitatea lor s-o rupă.

Din poporul Cărţii sfinte
Efa va fi grabnic scoasă
Şi în lumea care minte
I se va nălţa o casă.

Să respingem iscusinţa
Frumuseţii trecătoare
Ca să ne păstrăm credinţa
Pe-a sfinţeniei cărare.

Efa este chipul lumii
Fără binecuvântare.
Noi nu aparţinem humii,
Ci suntem lumini şi sare.