IERIHON

Ierihonu-nseamnă lumea
Ce-ntr-o zi va dispărea.
Hotărârea e luată.
Timpul o va confirma.

Iosua pornea la luptă
Cu armata lui cu tot.
Dar victoria o are
Numai Domnul Savaot.

Zidurile erau groase
Dar şi spaima lor la fel.
Ca Rahav toţi cetăţenii
Se temeau de Israel.

Nu era nicio scăpare
Nici în nord şi nici în sud.
Dregătorii din cetate
Doar veşti groaznice aud.

Nici din est n-are să vină
Vreo armată-n ajutor.
Însuşi Dumnezeu veghează
Nimicirea vieţii lor.

Vestu-i ocupat cu multe
Vechi proiecte dar şi noi.
Ierihonul va să-nveţe
Că e timpul de apoi.

Iosua din Cer primeşte
Planul tot după Scripturi,
Când cetatea nu se-aşteaptă
La asemenea măsuri.

Din cetate iese-n noapte
Şi Rahav cu toţi ai săi.
Ea va fi o călăuză
Peste dealuri şi prin văi.

Care-i tactica de luptă?
Ei cetăţii dau ocol
Şi-n a şaptea zi cu strigăt
Zidul va cădea în gol.

Înăuntru, nu-n afară.
(Amănuntu-i de bon ton!).
Nu evreii or să moară,
Ci doar cei din Ierihon.

Ierihonu-nseamnă lumea
Ce nu crede-n Dumnezeu
Şi trăieşte în păcate
Ca şi broasca-n heleşteu.

Omu-n rele se complace
Ca şi cei din Ierihon:
N-are timp de mântuire,
Nici n-aude-al morţii zvon.

„Va mai fi vreo altă lume?
După moarte nu-i nimic!“
Biblia i-ar da răspunsul,
Dar n-o crede niciun pic.

Cât priveşte păcătoasa
De Rahav, ea n-a greşit:
I-a primit pe soli în casă
Şi crezând i-a găzduit.

A riscat să-şi scape viaţa
Şi căminul de măcel;
Dumnezeu îi pregătise
Un loc sfânt în Israel.

Lasă lumea ce te ţine
Rob în traiul cel mai greu,
Şi primeşte azi Cuvântul
Solilor lui Dumnezeu.

Cugetă-ndelung şi-admite:
Lumea ta se va sfârşi,
Dar pe tine, prin credinţă,
Dumnezeu te va primi.

Ca Rahav, şi tu uneşte
Fapta cu credinţa ta,
Şi atunci o răsplătire
Sus în ceruri vei avea.