SUSPINUL CLIMEI

Plânge firea în suspine
Ca elevul într-o şcoală
Că profesorul ce vine
Îi va cere socoteală.

Lăcomia muncii grele
De-a-şi agonisi arginţii
A ajuns chiar printre stele
Parcă să doboare sfinţii.

Nu mai vezi nici cumpătare
Şi nici strop de-nţelepciune.
N-auzi sunet de cântare
Şi nici duh de rugăciune.

Cum trăiră patriarhii
Şi profeţii din vecie
Care-au înfruntat monarhii
Şi a lor idolatrie?!...

Clima Terrei este darul
Cel cu iz apocaliptic.
Fă-ţi dar astăzi inventarul
Bizuit pe textul biblic.

Ne-am păstrat haina curată
Cugetând la sfânta Lege?
Sau trăim o viaţă plată
Unde firea noastră-i rege?

Domnul plânge şi aşteaptă
Ca fiii neprihănirii
Să alerge-n calea dreaptă
Cu miresmele iubirii.

Uneori când suflă vântul
Furios smulgând şi pomii
Ne-mpietrim ca şi Pământul
Plin de necredinţa Tomii.

Oare ce-ar avea cu tine
Cel a-toate Creatorul
Dacă L-ai urma, creştine,
Pe Isus cel sfânt, Păstorul?

Dacă-ţi este viaţa roadă
A iubirii jertfitoare,
Pot şi munţi din cer să cadă,
Tu vei sta tot în picioare!

Vei avea doar biruinţă
Contra beznei infernale.
După chin şi suferinţă,
Vine ziua slavei tale…