PIETRELE

(scrisă pentru 2.08.1986)

Astăzi pun o nouă piatră
La a vieţii mele vatră.
Vatra mea nu-i vatră mare,
Dar se-nalţă către soare.
Pietrele-s treizeci şi şase
Şi-s de-atâtea vânturi roase.
Au căzut pe ele ploi,
Multe valuri şi nevoi.
Mi le-a dat cerescul Tată
Să le strâng ... şi El să scoată
Un altar curat din ele,
Chiar şi pentru vremuri grele...
Un altar de rugăciune
Şi-n necaz şi-n vremuri bune.

Dorul Tău, Stăpâne Doamne,
Înfruntând frigul de toamne,
Să-l ridice cât mai iute
Şi, cu alte pietre sute,
Martor sfânt să fie-n lume
Pentru gloriosu-Ţi Nume!

*
Doamne, eu Te rog fierbinte,
Astăzi să-Ţi aduci aminte
Că şi eu sunt piatră vie,
„piatră care-Ţi place Ţie!”
Şi nu fug de-a Ta cioplire
Când mă cauţi din privire.

Chipul Tău să-l pui în mine
Prin necazuri şi suspine.
Vreau ca-n urma şlefuirii
Să-Ţi prind Ziua Întâlnirii
Şi să zbor prin căi lactee,
Îmbrăcat în curcubee,
Curcubeu de piatră rară
Din eterna primăvară.
Şi pe culmi de soare pline
Să fim pururea cu Tine!