PE MUNTE, ISUSE!

Pe munte, Isuse, dă-mi voie s-ascult
Cuvântul ce-mi place atâta de mult,
prin care Tu chemi, către cerul cel Sfânt,
pe-oricine din lumea acestui pământ.

Pe munte, Isuse, dă-mi voie s-adun
Cuvântul cel care mă face mai bun
şi strigă prin veacuri, oricui de-orice neam:
"Primeşte tu viaţa, cu-al păcii balsam!"

Pe munte, Isuse, dă-mi voie să sorb
Cuvântul ce-aduce lumini unui orb
şi-mparte şi astăzi, voios, orişicui
speranţa, credinţa şi dragostea lui.

Pe munte, Isuse, dă-mi voie să strâng
alin pentru-aceia ce-n lume mai plâng,
Cuvântul ce lasă în sufletul trist,
din cer bucurie şi zări de-ametist.

Pe munte, Isuse, aş vrea să respir
Cuvântul mai scump ca un aur de-Ofir,
puterea ce viaţa prin har mi-a schimbat,
spre noua Cetate din cerul curat.

Pe munte, Isuse, în slavă pierdut,
pătruns de-adorare, cu sufletul mut,
ascult simfonia cea plină de cer,
cu notele-i calde spre orice ungher.

Pe munte, Isuse, postind bucuros,
uitând orice jale din lumea de jos,
eu vreau tot Cuvântul pe suflet să-mi scrii,
să-l port către alţii cu inimi pustii.

Pe munte, Isuse, aproape de Rai,
Tu poţi, prin iubire, orice să-mi mai dai.
Iar crucea amară de-ar fi cât de grea,
Cuvântu-Ţi vegheze în inima mea!

Pe munte, Isuse, aş vrea să rămân
o viaţă întreagă pe pietre, pe fân.
Ca Iacov să-mi plec ostenit capul meu
şi-apoi să văd scara ce urcă mereu.

Pe munte, Isuse, nu-i numai un vis.
Tu-aştepţi pe oricine aşa cum e scris.
Urcaţi deci, prieteni, mai plini de avânt
să strângeţi în inimi Cuvântul cel sfânt!

O haină curată din raze cereşti
pe munte cu Domnul în slavă primeşti.
Deci urcă mai grabnic spre-un sfânt Jubileu
cu cântec de-osana: “Isus e al meu!”