Inscris in noi adanc e-adamul,
Durere-n sufletul legat,
Pacatul musca,iar edenul,
in zari dispare pas cu pas.

Si doare legea cea haina,
si crunt ne infasoara lent;
ca intr-o colivie fiinta,
ce-a fost creata pentru-etern.

Si despartiti de creatorul,
pe rotocolul pamantesc,
muscam otrava si pacatul,
smulgandu-ne din brat ceresc.

Nu pentru plaiuri de durere,
nici pentru groaza si infern!
Ci pentru cer,pace,putere,
am fost creati candva de El.

De ce sa sune neputinta,
Cu-al ei ecou sub rana grea?
Cand El intinsa are mana,
Ne striga pentru-a ne salva!

Un scump Mantuitor ne cheama,
La jertfa Sa de pe Calvar,
ca sa-ntelegem ce deplina
e mantuirea Sa prin Har.

Caci de ne-am sbate-o viata-ntreaga,
un gand sa curatim in noi,
zadarnic! Am fi plini de truda;
si deznadejde-ar fi suvoi.

Caci doar prin har si-a Sa iubire,
prin Duhul Sfant trimis din cer,
noi rastignim a noastra fire,
biruitori peste infern.

Cat de slavit e-al nostru Mire!
Cum am putea sa-i rasplatim?
Nu vom putea,dar cu iubire
in inima noi sa traim.

Si-a noastra inima sa bata,
in orice gand doar pentru El,
Ca al Sau chip in noi sa poata,
sa ia fiinta-n orice fel.

Iar cand intra-vom sus pe poarta,
il vom vedea pe scumpul Miel;
Si vom fi transformati indata,
prin harul Sau vom fi ca El.

Rom829