Am fost creați să fim nemuritori!


Tu nouă mântuirea-n dar ne-ai dat
Şi am fost creaţi să fim nemuritori
Şi pentru noi cu dragoste ai pledat
Pe lângă Tatăl nostru, ziditor

Mult Te-a durut greşeala ce-am făcut
Căci ne-am lăsat prea lesne amăgiţi,
Când fericirea Ta, noi nu am vrut
Şi ne-am lăsat conduşi şi rătăciţi

De acel ce înşala suflete create
Cu dragoste de Tatăl cel ceresc,
De acel ce cu minciuni uşor străbate
Pe cei slabi în credinţă-i păcălesc.

Tu ne-ai iubit cu dragoste paternă
N-ai ezitat, ca sângele să-Ţi dai
A noastră viaţă să fie eternă
Chezaş Te-ai pus, Tu chiar şi acuma stai

Să mijloceşti pe lângă al nostru Tată
Iertarea noastră ce prin Har ne-ai dat,
Iubirea Ta cea pură si curată
În locul nost' murind ne-ai arătat.

Tu ai murit fără să ai păcate
Şi-ai suferit ca nimenea, nicicând
Tu cale ne-ai deschis spre libertate
Putem pleca cu Tine-n cer oricând.

De acuma noi avem o datorie
Şi îndemnaţi suntem s-o onoram
Copiii Tăi rămânem pe vecie
A noastră viaţă, Tie-Ţi închinăm.

De vom urma pe calea ce-ai deschis-o
Nu vom avea nicicând păreri de rău
E calea care Domnul ne-a promis-o
E calea înspre cer, spre raiul Său

Tu speri în pocainţă şi speri să fim smeriţi
Căci Tatăl ne-a creat eterni să rămânem
Ai suferit prea mult, suntem ai Tăi iubiţi
Viaţa ne-ai dat în dar, să o avem de vrem!

Să nu ne mai despartă nimenea şi nimic
Pe acelaşi drum să mergem până în veşnicii,
Tu eşti extrem de mare, noi mici, numai un pic
De acum, noi niciodată nu ne vom despărți

Vom fi ca şi o umbră ce veşnic Te urmează
Nu vom trăi nicicând de nimeni separaţi
Cu toţii vom ajunge la Tatăl ce tronează
În cerurile-nalte, vom fii cu toţii, fraţi.

Amin

Câmpia Turzii, 7 mai 2011