COPILULUI DIN IESLE

Copile însoţiit de îngeri
şi căutat de nişte magi
din iesle-ai început să sângeri
pentru aleşii Tăi cei dragi.

Nu Ţi-au găsit un loc în casă.
Erau prea mulţi de găzduit.
Aşa cum şi-astăzi mulţi Te lasă
plângând în frigul cel cumplit.

Şi doar câţiva vegheau spre Tine :
o ceată de păstori din văi.
Dar nici acum, o ştim prea bine,
nu sunt prea mulţi urmaşii Tăi.

Copile care vii din slavă
cu dorul cel imaculat
spre lumea tristă şi bolnavă,
cât de puţini Te-au aşteptat !

Doar Simeon cânta în Templu
şi Ana-n sfinte rugi veghea.
Dar câţi urmând al lor exemplu
Te aşteptau în vremea grea ?!...

Sunt mulţi acei ce nu Te-aşteaptă
şi-n lumea de-azi ca şi atunci.
Ei nu vor Calea Ta cea dreaptă,
nici ale dragostei porunci.

Ce sfânt Îţi este-n piept suspinul
şi lacrima de pe obraz!
Tu-n lume pari mereu Străinul
ce-şi duce-n taină-al Său necaz.

Şi plângi mereu nu-a Ta durere
ci-al lumii noastre-ntreg amar
tânjind să sameni mângâiere,
lumină, dragoste şi har.

Prin bunătatea care-nvinge
din patru zări Ţi-ai strâns urmaşi.
Dar pomenirea li s-o stinge
celor ce sunt ai Tăi vrăjmaşi.

Copile ce despici istorii
şi vieţii noastre sens îi dai,
Tu-mbraci smerenia în glorii
şi faci din ea un colţ de Rai.

Câţi vor călca pe-a Ta cărare
de-a lungul vremilor ce vin
nu vor găsi pe cer alt soare
decât cuvântul Tău divin.

Doar Tu vei fi a lor lumină
şi izbăvirea lumii-ntregi.
Veniţi la ieslea cea divină
păstori din văi şi fii de regi !

Veniţi, voi, magi din zări senine
atraşi de stelele de sus,
şi cu descoperiri depline
vestiţi-L iarăşi pe Isus!

El, Fiul slăvilor eterne,
S-a-nveşmântat c-un trup uman.
Poţi tu să-I dai, nu loc pe perne,
ci-al inimii trudit alean?

Să-i dai, nu aurul din munte,
ci viaţa ta ca dar de preţ
ce poate pentru El să-nfrunte
şi frig şi-ocară şi dispreţ?

*

Copile drag, la ieslea-Ţi sfântă
ne închinăm smeriţi şi noi
cu mii de îngeri care cântă
slăvindu-Te prin imnuri noi.

Să ducem Vestea Ta cea bună
pe orice plai din lume vrem
căci Tu-ai lăsat în Cer cunună
şi Te-ai născut în Betleem.

Ajută-ne cu-a noastră viaţă
să Te slujim în chip umil
purtaţi de-a dragostei povaţă,
şi-a Ta candoare de Copil !