CĂILE DOMNULUI

Căile Domnului sunt drepte
Pentru cei ce umblă pe ele.
Când unii mai caută trepte
Succes pentru ei să aştepte
Găsesc mai târziu doar nuiele.

În multele căi străbătute
Îndemnul şi mustrarea sunt
Ca două aripi desfăcute
Cu care-nvingem noi redute
Şi ne desprindem de pământ.

Când l-a luat pe om din tină
Cu braţul sfânt şi personal
Stăpânu-a pus în el lumină,
Asemănarea cea divină
Cu Creatorul său real.

Dar când căzu prin neascultare
Târând tot neamul pământesc
Pe a păcatului cărare
Omul mergea către pierzare
De n-ar fi fost Mielul ceresc.

Din Jertfă s-a născut iubirea
Ce l-a adus napoi pe om.
Când a primit el mântuirea
Lui i s-a dat chiar nemurirea
Cum este-altoiul într-un pom.

Iar dacă rodul mai lipseşte,
Nu-i prea bogat în orice an,
Stăpânul său îl îngrijeşte
Având speranţa că rodeşte.
Deci, nu-l tratează ca duşman.

Când vezi recolta că îţi scade
Ce-ai face oare-n locul Său
Cu pomul cel lipsit de roade?
Nu l-ai trata precum se cade
Ca să-l salvezi de orice rău?

Aşa şi Dumnezeu cu tine
Te-aşteaptă să fii credincios.
Şi să-L slujeşti chiar şi-n suspine
Când biruieşti răul prin bine
Prin Mesia Isus Cristos.