PAVEL ÎN MILET

Pavel oprindu-se-n Milet,
ne cheamă azi pe fiecare
să reflectăm în mod discret
la viaţă, crez şi comportare.

Exemplul vieţii personal
să ne ne-ngâmfe ca păunul:
Hristos e-al nostru ideal,
iar sfântul Pavel e doar unul.

Dar Duhul Sfânt e-aici cu noi
veghind în inima smerită
ca prin necazuri şi nevoi
s-o facă veşnic fericită.

Noi am primit puteri de sus
credinţa s-o vestim în lume
urmând cu lacrimi pe Isus
pe marea clocotind în spume.

Cât suntem astăzi de uniţi
ca Pavel, în Milet, cu fraţii?!…
Slujim cu dor oricui, smeriţi,
sau ne fălim ca şi Carpaţii?!

Dăm viaţa ce-o purtăm în noi ,
în mod real, nu-n sensul mitic?!
Sau pizmuim cu pumnii goi
ca şi ciobanul mioritic?!

Pavel s-a dat ca pe-un altar,
ca o mireasmă, ca o rouă,
slujind pe fraţi cu-acelaşi har
ce Duhul Sfânt ni-l dă şi nouă.

Ce poţi să spui de viaţa ta?
Cum stai cu aurul şi-arginţii?
Lucrezi şi-atunci când munca-i grea
aşa cum au trudit şi sfinţii?

Câştigul tău din plan secund
îl investeşti azi în lucrare
sau mergi cu cei care se-ascund
de suferinţă şi-alergare?!…

Bătrânul Pavel n-a luptat
să-I facă firii vechi statuie:
El pe Hristos L-a onorat,
iar eul său era în cuie.

Nu te lăsa de val răpus
ci luptă, frate, pân la sânge
pentru-Adevăr, pentru Isus
cât dragostea de cer ne strânge!

Pe Pavel paşii îl purtau
către Ierusalim şi Roma.
Iar cei iubiţi îl aşteptau
să-I soarbă harului aroma.