LUPTA RUGĂCIUNII


Aaron şi Hur, urcaţi pe munte,
ţineau lui Moise mâna sus,
ca Israel să fie-n frunte
şi Amalec de tot răpus.

Când mâinile erau întinse
spre Iahve Cel ce-i nevăzut,
gemeau oştirile învinse
căci Amalec era bătut.

Dar dacă mâinile acele
cădeau slăbite la pământ,
duşmanii se-nălţau spre stele
iar Israel era înfrânt.

A bătrâneţelor povară
ce grea e-acum pentru profet!
Deodată mâinile-i doboară
şi Moise cade-ncet, încet.

Atunci cei doi, fără zăbavă,
se aplecau către bătrân,
să-i ţină mâinile spre slavă,
să fie Israel stăpân

pe lupta cea înverşunată
care părea fără sfârşit.
Şi totuşi, iată, deodată
duşmanul este biruit.

Stai oare azi şi tu pe munte,
să ţii în rugă braţul sus,
când duhuri vin să te înfrunte,
să te despartă de Isus ?

Te rogi, tu, frate, cu credinţă
şi pentru-ai Domnului copii,
ca ei să aibă biruinţă
în drumul către veşnicii ?

Ai tu în gând lucrarea sfântă
pe-al Evangheliei ogor,
sau alte gânduri te frământă
din tot ce-n lume-i trecător ?

Isus Hristos cu drag te cheamă,
când lupta vieţii e în toi.
O, vino dar, nu-ţi fie teamă
să intri azi în rând cu noi!

Isus nu pierde nici o luptă.
De te încrezi în El mereu,
avea-vei pace ne-ntreruptă
şi biruinţi cu Dumnezeu.

Ridică mâinile în rugă
neobosit în orice ceas.
Şi-atunci vrăjmaşul o să fugă
c-atât doar îi va fi rămas.