SCRISOARE CĂTRE BARUC
Din zări cereşti de pace pline,
primeşte-al Domnului cuvânt:
"Tu zici acum că-i vai de tine ?
Dar vaiul e pe-ntreg pământ.
Da, Eu lăsat-am întristarea
şi greul peste tine-acum,
să-Mi poţi primi astfel chemarea,
de-a merge drept pe-al vieţii drum.
Venit-a vremea dărâmării
a tot ce-n Iuda s-a zidit.
Şi tot ce vezi în largul zării,
de braţul Meu de mult sădit,
Eu Însumi toate le voi smulge,
zdrobind potopul de păcat,
ce-n lumea-ntreagă astăzi curge
şi Numele Mi-a defăimat.
Şi tu mai umbli după slavă
pe-al vieţii trecătoare drum ?
Nu vezi că lumea e bolnavă
şi viitoru-i numai fum ?!
De ce să umbli după stele,
ce-n noaptea ta abia sclipesc,
când zilele-s atât de grele
şi vine Mirele ceresc ?!
Eu voi turna pe-orice făptură
potirul crâncenei mânii,
ca să-mplinesc, după Scriptură,
tot planul Meu din veşnicii.
Cei ce s-au ânchinat la lună
şi soarelui fără cuvânt,
vor secera acum furtună,
c-au semănat în brazde vânt.
Toată batjocura atee
cădea-va-n praful de pe drum,
şi orice limbă aşmodee
va amuţi ca şi un scrum.
Şi se va clătina pământul
de groaza ce-l va fi topit,
când se va împlini Cuvântul
ce toţi profeţii l-au rostit.
Ofranda ce ţi-a fost culeasă
cu mâna Mea de pe Calvar,
e să te chem la Mine-acasă
şi să-ţi dau viaţa Mea în dar."