RĂSFOIND SCRIPTURA

Răsfoiesc cu gândul meu
file de istorii
despre-un Prunc ce-i Dumnezeu
dezbrăcat de glorii.

Doamne, pot eu să-nţeleg,
să-Ţi pătrund misterul
şi-adevărul Tău întreg
mult mai nalt ca cerul ?

Nu-s decât un strop de lut,
bulgăre de tină.
Eu nu Te-aş fi cunoscut
făr-a Ta lumină.

Când mă simt în lume trist
dă-mi aripi de rugă
şi de cântec de psalmist
ca cel rău să fugă.

Nu doar vorbe vreau să strâng,
frunze care zboară,
ci să fiu celor ce plâng
dulce primăvară.

În al lumii vechi tumult
Duhul Tău îmi cere
doar de Tine să ascult
chiar şi-n grea durere.

Du-mă Tu pe căi de vis
şi de rugi senine
să-mplinesc tot ce e scris
zi de zi mai bine.

Deşi drumul e îngust
şi-i plin de ocară
Tu dai vieţii mele gust
ca şi-ntâia oară.

Şi aud un murmur lin
ca de mult profeţii.
Da, paharul meu e plin,
pe cărarea vieţii!

"Eu am dat tot ce-am avut,
- Domnul sfânt îmi spune -
pentru orice fiu pierdut
în neagra genune!

Doar prin Fiul Meu mai poţi
să primeşti iertare
şi din pieptul tău să scoţi
psalmi de sărbătoare.

Nu te mai căzni de fel
să fii bun prin tine
ci lasă-L pe blândul Miel
ca să-ţi facă bine.

El te-ajută să împaci
tainele-omenirii,
dacă zi de zi îmbraci
hainele iubirii!"