Eu si tu L-am rastignit prin multele pacate
Intr-o lume-n care viata e platita cu dreptate.
Dar El muri de buna voie si stand crucificat
Acum prin moartea Lui pe cruce, orice om este salvat.


Eu si tu L-am rastignit prin marea-ni nepasare,
Prin vorbe dure si-aspre hule ce-amutea orice suflare.
Am stat privind cum moare Viata, fara sa avem
Macar un strop de cer in inimi, un suflet pentru EL.


Eu si tu L-am rastignit prin soapte reci, straine,
Si-am aruncat cu-ocara-n El, cu ura, cu rusine,
I-am pironit cu ochii nostri, cuie ruginite,
Iar vocea noastra si-al nost' gand si-acum stau amortite.


De ce taci gura cand Isus, e chinuit de moarte?
De ce stai inim-adancita-n lumea de pacate?
De ce ne pierdem viata-n dar pe lucruri care pier?
Doar casa noastra nu-i aici, ea este sus in cer.


Da, El muri jos in tacere fara drept de a vorbi,
Caci viata ta murdara frate pe lemn Il chinui.
Mai bine uita-te si vezi ce e gresit in ea,
Caci nu mai este timp prea mult si lupta-i foarte grea.


Nu mai e timp s-amani pe maine, starea ta adu-o-acum,
La crucea Celuia ce vine cu pasi grabiti pe-al vietii drum.
Preda tu totul azi lui Isus si lasa Lui povara ta,
In bratele-i calzi de Tata, cu dragoste El te-a lua.





Amin