Toate ne vorbesc despre Isus

Sub semnul întrebării stă astăzi omenirea
Poate eternitatea, e numai o minciună
Mulţi oameni se întreabă există mântuirea
Acesta-i adevărul, aceasta-i calea bună?

Cunoaştem adevărul căci l-a rostit Hristos
Se spune şi-n Scripturi ce-s scrise din vechime
El şi-a lăsat mărirea şi slava si-a dat jos
Şi s-a născut să moară, , să-I facă la om bine.

Din cerurile înalte şi de la tronul Său
Când Tatăl l-a trimis, jos pe pământ la moarte
Şi marele păcat, Fiul lui Dumnezeu
Asupra-I l-a luat şi ne-a scăpat de toate.

O stea strălucitoare pe cer a apărut
Când Domnul s-a întrupat, s-a făcut muritor
Acesta a fost semnul că Domnul s-a născut
Să ducă sus la Tatăl, alesul Său popor.

Chiar şi copilăria i-a fost deosebită
Era mereu la Templu, în rugă petrecea
Multimea-L asculta cu dragoste vădită
Cu toţii Îl urmau şi-n pilde le vorbea

Pe oameni îndemna pe Tatăl să-L iubească
Şi milostivi să fie cu cei din jurul lor
Să aibe credinţă multă, Satan să nu-i prostească
Pe drumul drept să meargă, de mântuire vor.

Celor apropiaţi, apostoli ce-L urmau
Le povestea de toate ce aveau de făcut
De tot ce va veni, vestea chiar moartea Sa
El Planul Mântuirii l-a vrut şi l-a făcut.

A acceptat să moară de dragul omenirii
Pe Golgota suind cu crucea grea în spate
Cu drag El se gândea la clipa mântuirii
Doar dăruindu-şi viaţa, putea ca să ne scape

Şi a ajuns la cruce, apoi L-au răstignit
Cu alţii doi tâlhari, la stânga şi la dreapta
Scuipat, bătut, hulit şi rău batjocorit
Nici urmă de păcat n-avea în a Sa faptă.

El a trecut prin chinuri şi lumea a salvat
Cu trupul plin de sânge şi oasele zdrobite
Pe crucea de tortură El viaţa Sa şi-a dat
A noastre vieţi umile să fie mântuite.

Avem o datorie si-o notă de plătit
Ca să umblăm pe calea iubitului, blând, Miel
Să facem numai voia Acelui ce-a plătit
Păcatul nost de moarte, ce-am fi fost fără El?

Am fi umblat bezmetici înspre întunecime
Şi am fii plâns amar în iadul cel de foc
Dar Domnul nost Isus, din rău a făcut bine
Şi sus la Tatăl Său, cu El ne-a făcut loc.

De El să fim lipiţi aşa precum o umbră
Şi niciodată-n viaţă să nu ne despărţim,
Să stăm dacă El stă, să mergem de El umblă
Şi toată viaţa noastră Lui să I-o dedicăm

El ne-a dăruit viaţa şi slava Lui măreaţă
Ca să rămânem veşnici, pe El, să-L însoţim,
Prin jertfa-I de pe cruce am căpătat speranţă
Şi pentru aceste daruri, noi trebuie să-L iubim!

Amin

Câmpia Turzii, 10 martie 2011