NU POŢI TU ?


Nu poţi tu să vii la Domnul,
de amâi mereu-mereu,
şi trăieşti în lumea largă
fără nici un Dumnezeu ?

Şi chiar dacă ai vreunul
şi-l păstrezi în al tău cort,
dacă tu îl porţi prin lume,
n-ai decât un idol mort.

Nu poţi tu să laşi odată
viaţa plină de păcat,
când Isus stă şi te-aşteaptă
să-ţi dea un veşmânt curat ?

Ai să vrei cândva în viaţă
ca risipitorul fiu,
să te-ntorci la Domnul slavei,
însă fi-va prea târziu.

Dacă azi nu-I dai crezare
şi din inimă ţi-L scoţi,
mâine să-ţi mai schimbi destinul
nu ştiu dac-ai să mai poţi!

Nu poţi tu să tragi zăvorul
pentru Domnul Savaot,
ce-ar putea să-ţi spargă uşa
şi cu viaţa ta cu tot ?

Însă dragostea din Domnul
să deschizi tu singur vrea,
ca apoi din cer iertare
şi lumină-n dar să-ţi dea.

Nume sfânt şi haină nouă,
părtăşie din belşug,
stropii fericiţi de rouă,
har să tragi cu El la jug.

Iar în faţa veşniciei,
crucea când se va-ncheia,
tu cununa bucuriei
de la Domnul vei lua.