L-AM ÎNTÂLNIT ÎN SANCTUAR

L-am întâlnit pe bancă-n sanctuar
Şi am primit o caldă-mbrăţişare
Veneau din El miresme de nectar
Şi-a dispărut din mine crunta-nceţoşare.

Când m-a privit L-am cunoscut îndat’
Cu toate că purta obişnuite straie
Era Mesia care cândva mi-a dat
Mesajul vieţii înscris pe-o albă foaie.

Apoi cu gingăşie pe umăr m-a atins
Rostind cuvinte de-o frumuseţe rară
M-a-nvins uimirea; da-ndată ea s-a stins
Când am aflat că nu mă vrea afară...

În zâmbetu-I plăpând vedeam asigurare
Că-mi dă iertare, că nu sunt condamnat
O, vorba Lui e-aşa pătrunzătoare!
Ca altădată, şi-atunci m-a-ncurajat...

Cuvinte nu mi-a spus de acuzare
(Mai face, oare, cineva la fel?)
Mi-a dat detalii ce-i dincolo de zare
Şi cum să mă închin ca Daniel...

Că nu mi-a scos în evidenţă vina
A fost ceva ce m-a cutremurat
Şi înc-odată văzut-am că-i Lumina
Şi că din bezna groasă m-a recuperat.

La urmă, cu deplină-ncredinţare,
Am mers spre locul curatului altar
Şi doar acolo mi-a spus că-n renunţare
E taina pocăinţei, e starea ce dă har.

O, lucrători pe-ogoarele credinţei
Mesajele vă fie cum Mielul v-a-nvăţat!
Să poate vindeca necazul neputinţei,
Să lase-n suflet un duh înmiresmat.

gc/ 5 Mai, 2011