ISUS ŞI LUMEA

Azi lumea îţi va spune: -”De ce nu eşti ca noi ?
De ce mai stai departe când lupta e în toi ?
Noi vrem doar unitate pe noul front comun.
La astfel de ofertă cum poţi să fii imun ?

Avem şi precedente : Esau ne-a înţeles.
Când foamea-l copleşise el n-a avut de-ales.
Samson, viteazul jude, Dalilei s-a-nchinat.
Era frumoasă fata, iar el chipeş bărbat.

Cum să uităm de David, Batşeba din priviri,
De Solomon bătrânul cu multele zidiri ?!
Israelul în luptă cu-Asiria demult
Pierzându-şi libertatea primea în dar un cult.

Avem măreţe scopuri nălţând un singur steag
Să-nvingem violenţa dând răul în vileag.
Şi lumea să se-nchine cu-al dragostei contur
Căci niciodată unul ca altul nu-i mai pur.

Ce este adevărul de ni-l impuneţi voi
Printr-o morală oarbă cu sunet de război ?!…
Noi vrem acum frăţie şi pace pe pământ.
Niciunul să nu spună : ”Vedeţi, eu sunt mai sfânt !”

Vorbim din răsputere celor ce au urechi
De visul unităţii din Babelul cel vechi.
Şi spunem orişicui azi : ”De ce nu eşti ca noi ?”
Puterea se arată când una sunt cei doi.

Mergând pe firul apei, de ce doar un popor
Să fie pus în slavă pe-aripi de foc şi nor ?!
Noi vrem egalitate, culorile-s la fel,
Şi spunem tuturora c-avem acelaşi ţel.

Să fie fericire şi pace de nescris.
Pământul să ajungă un colţ de Paradis.
Ajunge cu războiul, cu spinii din câmpii.
Pustiu-l vrem grădină cu râuri de-ape vii.

”De ce mai stai departe ?”, azi lumea va-ntreba.
Nu-i ţara mea aicia, eu sunt străin în ea.
O ţintă mai înaltă Isus mi-a dăruit.
Eu Îl urmez pe Domnul c-un zâmbet fericit.

Când lumea Îl urăşte şi-o cruce I S-a dat
Prefer o cale-ngustă cu Cel crucificat.
Batjocura şi chinul ne sunt prieteni buni
Cât pentru Domnul slavei suntem numiţi nebuni.

Isus prin înviere lăsă mormântul gol.
Ce spui tu, oare, lume când îngerii în stol
Veniră ca să-mi spună că El va reveni ?
De-aceea eu sunt gata în fiecare zi.

De nu îţi place crucea şi haina lui Cristos
Zadarnic nalţi iubirea cu glasul tău mieros.
Nu poate fi-nviere de n-a murit un Miel
Şi nimeni n-are ţintă de n-a crezut în El.

Nu Mahomed, nu Budha, nu zeii din Olimp
Vor stinge-n inimi setea şi foamea după timp.
Isus El singur poate pe oameni mântui.
Cui i se iartă multe pe Domnu-L va iubi.

Rămâi tu, lume falsă, cu-oferta de-amăgiri.
Căci duhul meu pe Domnul nu-L scapă din priviri.
Eu una sunt cu Mielul în turmele de lupi
Chiar dacă tu cărarea adesea mi-o astupi.

Un sprijin mi-este ruga şi postul meu smerit.
Îl văd pe Prinţul slavei şi-I spun : ”Bine-ai venit!”
Când El cu mii de îngeri va apărea pe nor
Ce ai să faci tu lume, lipsită de-ajutor ?

Cu-atâta strălucire, cu-atâtea bogăţii,
Erai semeaţă lume cu-ai tăi falnici copii.
Dar vine Judecata, Cristos e Împărat.
El suferea pe cruce când tu L-ai judecat.

Atunci îşi vor da seama şi preot şi mirean
Că L-au respins pe Domnul ca bun Samaritean.
Ce crudă va fi soarta celor necredincioşi
Care-au avut în viaţă o mie de cristoşi.

*

Dar tu ce eşti în suflet rănit ca de tâlhari
Căci semenii integri sunt azi atât de rari,
Te-aşteaptă Salvatorul pe-al vieţii tale drum
Să-ţi dea o orhidee cu-al harului parfum.

Iertarea Lui e-o floare chiar de la Dumnezeu
Cu lacrimi de căinţă s-o uzi mereu-mereu.
Să-ţi crească-n suflet dorul cel fără de apus.
Aici la noi e hanul şi Casa lui Isus.

***************




10 martie 2002