SECERIŞUL

E secerişul foarte mare!…
Şi lucrătorii sunt puţini
Ce au în piept credinţă tare
Să scoată grâul dintre spini.

Vorbim şi predicăm cu fală …
(Chiar Cicero ni-i ucenic).
Dar multora li-e viaţa goală
Şi rodul lor e doar nimic.

Isus se uită la smochinul
Ce-I stă în cale fără rod.
Ar vrea să-i schimbe azi destinul
Cu harul Său peste norod.

Dar tu nu poţi să stai deoparte,
Să spui că nu eşti vinovat,
Când viaţa cea fără de moarte
La fiecare-n dar s-a dat.

Există mulţi fără credinţă.
Ei nu-L cunosc pe Mielul sfânt
Şi sunt străini de pocăinţă
Ca piatra rece de mormânt.

Cum vor putea oare să creadă
Când nimeni Vestea nu le-a dus
Şi ei rămân pe baricadă
Cu lumea cea fără Isus.

Isus le dă o viaţă nouă
Doar celor ce s-au pocăit
Şi L-au chemat cu ochi de rouă,
Cu zâmbet cald şi fericit.

E secerişul lung şi mare!…
Hai, vino frate pe ogor!
Te-aşteaptă Ceru-n sărbătoare
La Nunta Marelui Păstor.

Atâtea spice sunt pierdute.
Şi arşiţa e tot mai grea.
Prin văgăuni necunoscute
Mă plec să-mi duc povara mea.

Dar Domnul meu şi azi îmi cere
Să n-o duc singur înspre cer,
Ci să împart o mângâiere
Cu sufletul străin, stingher.

Purtaţi-vă acum povara
De rugăciuni şi privegheri,
Căci iată, vine primăvara
Eternei voastre mângâieri.

Nu-i vremea de zidit palate,
De strâns podoabe şi arginţi,
Ci să lucrăm cu mâini curate
La secerişul celor sfinţi.

Ca şi Ghehazi, plin de vină,
Mustrat pe drept de Elisei,
Ni-i sufletul legat de tină,
De toată viclenia ei.

Noi punem preţ pe-un bob de linte,
Pe multe false bogăţii.
Şi lumea-ntreagă ne tot minte
În zvon de chefuri şi beţii.

E secerişul astăzi gata !…
Veniţi în clipele de har,
Cu cânt voios de Maranata
Să strângem grâul în hambar.

E ziua parcă înspre seară
Şi umbrele ni se lungesc
În aşteptarea milenară
A Mirelui nostru ceresc.

Cu trâmbiţa trezirii Tale
Mai strigă astăzi, o, Duh Sfânt,
Ca orice munţi şi orice vale
Să capete din cer cuvânt!

Să piară orice împietrire
Din inimă, din orice duh!
Uniţi şi strânşi de-a Ta iubire
O, vino Mire în văzduh!

Şi vom lua cu noi doar fapte
Ce Tu în dar ni le-ai făcut,
Când separaţi de-a lumii noapte,
Prin har, din cer ne-ai renăscut.

Te vom slăvi întotdeauna
Pe Tine, Mire minunat,
Că ne-ai ales să-Ţi fim cununa
Din astă lume de păcat.

E-un seceriş fără hotare
Şi lucrători nu sunt destui.
Dar Preotul cel Bun şi Mare
Ne cheamă la lumina Lui.

Să ne întindem astăzi mâna
Aşa puţini cum ne găsim.
Iubirea ni-i la toţi fântâna
Când cu Isus noi poposim.

Şi-apoi din nou către ogoare
În zorii zilei am pornit.
Deşi e secerişul mare
Puteri din ceruri am primit.

Slăvim pe Tatăl, Creiatorul,
Pe Fiul şi pe Duhul Sfânt,
Căci El ne-a binecuvântat ogorul
Şi brazda noastră de pământ!


***********


17 martie 2002