CÂRTIREA ŞI MULŢUMIREA

Cine strică şi dezbină
Unitatea în popor ?
Cârtitorul plin de vină
Ce se mânie uşor.

Mulţumirea e o taină
Pentru cei cu umeri grei.
Cine-o poartă ca pe-o haină
Va culege roada ei.

Când Evreii în pustie
Către Moise-au protestat
A venit o grea urgie:
Şerpii care i-au muşcat.

Moise puse o prăjină
Cu un şarpe înfocat.
Iar cel apăsat de vină,
Când privea, era salvat.

Când ne-aruncă-n drum mănuşa
Un vrăjmaş dârz şi viclean
Mulţumirea este uşa
Biruirii lui Satan.

Ea ne dă puteri bogate
Ce altfel nu le primim.
Şi ne-nvaţă cum se poate
Totdeauna să zâmbim.

Mulţumirea e-o dovadă
Că Isus trăieşte-n noi.
Iar acei ce vor s-o creadă
Nu vor fi ca pomii goi.

Ce ne-aduce-n „dar” cârtirea?
Multe lungi bătăi de cap
Ce-ntregesc nefericirea
Şi al vieţii handicap.

Un creştin plin de cârtire
E-o invenţie din iad
Şi un laţ din vechea fire
În care atâţia cad.

Cârtitori din orice limbă
Sunteţi astăzi vindecaţi
Dacă Dragostea vă schimbă
Să fiţi fii adevăraţi!

Haideţi să stârpim cârtirea
Ce adesea-şi face loc
Cultivând doar mulţumirea
Din al dragostei sfânt foc.

Egoismu-i rădăcina
Vântului de mari cârtiri
Ce ne-a stins mereu lumina
Din cereştile priviri.

Medicul nostru cel mare
Ne tratează ochiul rău
Printr-o viaţă de-ndurare
Unde scop e Duhul Său.

Iar când Domnul o să vie
Printre stele-n slava Sa
Mulţumirea-i harfa vie
Cea prin care-I vom cânta.