Cununa de spini

Lângă pădure, la izlaz,
Am fost şi ieri şi azi
Cu bunicul amândoi
Să paştem, turma de oi.

După miei prin spini am intrat,
Tare rău m-am înţepat!
Încă, rănile mă dor,
De la mână şi picior.

Am plâns, căci am crezut că mor
Când mi-a curs sânge din picior.
Dar am tăcut şi n-am mai zis nimica,
Şi mila m-a cuprins şi frica.

Bunicul, când mi-a spus
Despre cununa de spini a lui Isus,
Despre chipul blând, ochii senini
Şi capul încoronat cu spini.

Dar nu l-au înţepat aşa de rău
Spinii, precum păcatul meu,
Nici nu L-a durut aşa de tare,
Precum păcatul ce are fiecare
Şi nu cere iertare.