CHEMARE
Nu-ţi pasă ţie, chip de lut,
că Dragostea divină
atâtea căi a străbătut,
să-ţi dea din cer lumină ?
Nu ştii tu oare, fiu hoinar,
că Domnul sus pe cruce
purta întregul tău amar,
iertare spre-a-ţi aduce ?
Nu simţi cum bunătatea Lui
cu drag te înfăşoară,
şi-ţi dă, cum nici nu poţi să spui,
a vieţii primăvară ?
N-auzi tu psalmii ei în zări,
cu-a cerului iubire,
ce te tot cheamă pe cărări
de har şi nemurire ?
Nu vezi cum braţul Celui Sfânt
se-ntinde peste tine,
prin stropi de ploi, pe-aripi de vânt,
prin razele senine ?
Nu ştii, n-ai auzit nicicând,
că Domnul vrea să-ţi deie
un suflet nou, smerit şi blând,
şi-un alb de căi lactee ?
Nu vrei să laşi al tău păcat
acum, cât se mai poate,
cât încă Domnul n-a plecat,
şi-n uşa ta mai bate ?
S-ajungi în Raiul cel de sus
în slava fără pată,
primeşte-L astăzi pe Isus,
pe Dumnezeu ca Tată.