PORŢILE MĂRII


Spune Iov, cu voce tare,
cu priceperea ce-o ai:
cine-a pus mării hotare,
jos pe vechiul lumii plai ?

Marea falnică şi-adâncă
ştii tu cum s-a aruncat
peste văile de stâncă
şi cine i-a ordonat ?

A primit din nori o haină,
scutece din bezna grea.
Tu cunoşti a mării taină,
ce o ştie orice stea ?

Eu am pus mării hotare,
prin nisipul aurit.
Spune Iov, cunoşti tu oare,
cu cine M-am sfătuit ?

Şi-astfel marea se opreşte
lângă ţărmul milenar.
Însă rău-n lume creşte,
fără-a şti de vreun hotar.

Voi, ce nu vă ştiţi măsura,
vieţii voastre pe pământ,
zilnic cercetaţi Scriptura,
să aflaţi ce-i bun şi sfânt!

Domnul într-o zi va spune:
"Tu până aici să vii!"
Suflet fără rugăciune,
cum vei sta în veşnicii ?

Azi te crezi plin de putere,
ca un fluviu peste văi
şi sfidezi orice durere
şi-ale Iadului văpăi.

Dar în ceasul cercetării,
ce cuvânt vei da răspuns
când chiar El, Stăpânul mării,
îţi va spune: "E de-ajuns!

Ai trăit destul în viaţă!
Fiul Meu te-a tot chemat.
Tu, cu inima de gheaţă,
L-ai respins şi L-ai negat."