Când lupta iar se-ncinge şi teama încolţeşte
În inima plăpândă ce bate pentru cer
Strigăm ca şi Iosua: -”Tu, soare, te opreşte!
Mai stai o clipă lună cu chipul de străjer!”

Ce rugă înţeleaptă! Ce mare îndrăzneală
Să porţi doar prin credinţă al mântuirii plan!
Şi să înveţi în luptă a Duhului Sfânt şcoală
Prin care vom învinge cel mai subtil duşman.

Şi Iosua aude din slava cea cerească :
-”Fii tare azi în luptă tu , căpitan viteaz!
Vrăjmaşii mulţi la număr oricât au să mai crească
Eu sunt acum cu tine, te scap de-orice necaz!”

Da, Domnul îi trimite măreaţa Lui izbândă.
Se-mprăştie ca apa poporul amorit.
Dar ziua se termină, alt duşman stă la pândă,
Căci generalul luptă cu timpul cel grăbit.

Din ceruri cade ploaia cu grindină şi gheaţă.
Şi pier pe loc duşmanii de-un trăsnet furios.
Iosua se grăbeşte şi tot mai plin de viaţă
Se-ndreaptă-n rugăciune spre cerul luminos :

”Opriţi-vă voi, soare şi lună sus pe boltă!
Nu vă grăbiţi s-apuneţi, poporul e-n război.
Priviţi cum Domnul luptă cu-a iadului revoltă
Şi-n ceasul de-ncercare El a rămas cu noi!”

De mii de ani priveşte pământul în mişcare
Acelaşi soare falnic de-un om ascultător.
În ruga cea fierbinte e-o veşnică valoare.
Prin ea Israel iese mereu biruitor.

Prin Jertfa de pe cruce învingem oşti străine.
Acelaşi este Domnul şi azi ca şi-n trecut.
Şi mâna Lui cea tare veghează şi ne ţine
Fiindu-ne în luptă al mântuirii scut.

Ieşua Luptătorul pe norii slavei Sale
Purtând o haină albă va reveni curând.
Va strânge într-o clipă, din munte şi din vale,
Oştiri biruitoare prin caracterul blând.

Fugi-vor toţi duşmanii înspăimântaţi de moarte
Cei ce-au negat credinţa şi-al Bibliei Cuvânt.
Va fi o Judecată … Se va deschide-o Carte …
Şi vor fugi şi cerul şi-acest bătrân pământ.

Da, orice creatură va da odată seama
De viaţa cea trăită pe plaiuri pământeşti.
Prietene ascultă, cât glasul sfânt te cheamă
În locul judecăţii iertarea s-o primeşti.

Acum această viaţă e-un ceas de pocăinţă.
Atunci la Judecată n-ai nici-un avocat
Din moarte să te scoată, din veşnica sentinţă,
Cât timp tu harul vieţii mereu l-ai refuzat.

Ieşua Salvatorul ar vrea să-ţi dea iertare
Dar tu pe baricadă ai stat şi azi ca ieri
Sfidând cu aroganţă oferta de-ndurare
Să-ţi sorbi degrabă cupa cu falsele plăceri.

Ce iute zboară vremea şi viaţa ta se duce!
Nu-l vei putea pe soare opri din mersul său.
Şi totuşi o schimbare, privind mereu la cruce,
În tine se va face şi-n caracterul tău.

Sub steagul de credinţă al armiei creştine
Ieşua te aşteaptă să vii acum smerit.
Ostaş cu-o viaţă nouă va face El din tine
Să-ţi fie braţu-n rugă, prin Duh, nebiruit.

Opreşte-te tu frate din neagra frământare
În care lumea clipei vicleană te-a sedus.
Primeşte veşnicia şi-a dragostei iertare
Ce-o poţi găsi chiar astăzi în braţul lui Isus.

***********

2.04.2002