ISUS ŞI VAMEŞII

Vameşii şi păcătoşii de Isus se-apropiară
Să-L privească, să-L asculte, unii pentru-ntâia oară.
Se simţeau atraşi de-o forţă, de-o iubire minunată
Cum de când e-această lume nu s-a întâmplat vreodată.

Glasul care în vechime zguduia pe loc Sinaiul
Le vorbea acum de pace şi le oferea chiar Raiul.
Doar să creadă vorba-I dulce şi poruncile Scripturii
Şi să-nfrunte prin iubire toată armătura urii.

Vameşii slujind puterea ilustrau concret trădarea.
De aceea, gândeau unii, ei nu meritau iertarea.
Estorcau pe orice cale trecători de frontiere.
Lăcomia lor de aur n-avea practic bariere.

Fariseii, cărturarii nu îşi ascundeau dispreţul
Pentru cei ce-n compromisuri lumii îi plătiră preţul.
Să nu supere puterea ce-o aveau pe-atunci romanii
Şi să poată să-şi păstreze avantajele şi banii.

Dar pe când Vestea cea bună a iertării se întinde
Pe aceşti vameşi deodată o-ntrebare îi cuprinde :
-”Cine e Isus acesta ? Oare ce vrea El să spună ?”
Şi vorbirea despre Tatăl şi pe vameşi îi adună.

Domnul plin de îndurare Evanghelia vesteşte
Şi pe vameşi şi pe-oricine cu iubire îi primeşte.
Harul Său mereu ne-nvaţă să dăm inimii largheţe
Cum în orice dimineaţă soarele ne dă bineţe.

Şi cum ploaia din cer cade peste orişice cetate
Să ştim toţi că mântuirea e o faptă de dreptate.
Dumnezeu ni-i Creiatorul. El ne vrea pe toţi la masă.
Însă numai credincioşii vor intra cu Domnu-n Casă.

Înţelepţii din mulţime, fariseii, cărturarii
Se uitau pe sub sprâncene … Nu erau ca şi avarii
Ce veniră să asculte psalmi de sinceră iertare …
Cine poate ca să-i creadă, să le-acorde îndurare ?!…

Vor fi ei sinceri vreodată renunţând la lăcomie
Dând păcatul la o parte pentru cer şi veşnicie ?!…
Au ei inima smerită când noroiul fărdelegii
Le-a-ntinat şi trup şi suflet prin atâtea sacrilegii ?!

Domnul auzea în taină toată aria cârtirii
Dar vorbea senin şi tare despre-oferta mântuirii.
Semăna în inimi pacea şi încrederea deplină
Iar în bezna cea mai densă El făcea prin har lumină.

Legea ni-i doar călăuză, n-a dat nimănui iertare,
Doar Isus cu-a Sa putere poate da eliberare.
Ca să ilustreze plastic Adevărul ce nu piere
Şi pe păcătoşi să-i scoată din tradiţii şi unghere

Domnul a rostit o pildă : ”Ce păstor când pierde-o oaie
Nu îşi lasă restul turmei şi n-aleargă prin văpaie
Sau prin stropi de ploaie rece sus pe munţi sau prin vâlcele
Şi o caută întruna până ceru-i plin de stele ?!

El o caută şi-o găseşte şi-o aduce-apoi în turmă …
Cât de mare-i bucuria ce va înflori în urmă !
Cum se bucură păstorul de-acea oaie regăsită
Tot astfel şi atmosfera va fi-n ceruri fericită.

Bucuria mântuirii sus în cer mereu va creşte
Când un păcătos se-ntoarce şi prin har se pocăieşte.”
Acei nouăzeci şi nouă ce sunt plini de neprihană
Nu simt dor de pocăinţă şi nici de-a Luminii geană.

Ei mimează adevărul dar trăirea li-i departe
Şi se cred infailibili că citesc numai o Carte.
N-au nevoie de iertare … Le-o va da din cer Prea-Naltul
Când cu ochii lor de carne nu îşi pot vedea păcatul ?!…

Şi Isus rosti sentinţa pentru oarba necredinţă
Ce rămâne împietrită fără pic de pocăinţă.
Cunoştinţa ne îngâmfă cât Isus Mântuitorul
N-are loc în viaţa noastră ca să ne aline dorul.

Să ne-ndrume pe cărarea care urcă-n zări senine
Cu o cruce grea şi-amară dar cu răsplătiri depline.
Harul Său încă mai curge. Uşa Lui mai stă deschisă.
Nu vrei tu amice dragă Patria din cer promisă ?

Nu cârti privind la alţii cum făcură fariseii.
Lasă falsele exemple ca să intri-n rând cu mieii.
Scutură-ţi şi îndoiala şi din suflet orice teamă.
Harul cu păşunea-i verde te aşteaptă şi te cheamă.

Cum Păstorul cel din slavă Îşi aruncă azi privirea
Peste tine ca să-ţi deie fericită mântuirea
Caută-I şi tu izvorul şi pe fraţii Săi de cruce
Cei prin care Duhul slavei vestea păcii îţi aduce.

*****


13 aprilie 2002