NOAPTEA RUGĂCIUNII

În noaptea mea de rugăciune
Mă lupt cu mine însumi chiar
Şi-aştept din ceruri o minune …
Şi-mi este inima pe jar.

Ca Iacov mă avânt în luptă
Ca să-L conving pe Dumnezeu
Să-mi dea o pace ne-ntreruptă
Când sunt lovit pe drumul greu.

Eu cer o viziune clară
Şi un răspuns material.
Dar Duhul îmi oferă-o scară
Şi-un fără seamăn ideal.

Văd sfinţi şi ucenici în rugă.
Atâtea cronici s-au tot scris.
Dar unde-i cel care se-njugă
Pentru o viaţă de proscris ?!…

Să lupte chiar până la sânge
Pe frontul rugăciunii iar
Pe Aşmodeu să-l poată-nfrânge
Ca jertfă vie pe altar.

Prea multe şoapte de-oboseală
Îmi dau ocol în lupta mea.
Dar rugăciunea e o şcoală
Şi vreau să-nvăţ mereu din ea.

Ca tânăr Iacov către Domnul
S-a îndreptat şi în nevoi.
N-a stat să-l biruiască somnul
Cum face eul azi cu noi.

Cădem ca piatra jos în vale.
Clădim program peste program.
Dorindu-ne o pernă moale
Noi nu mai vrem lumină-n geam.

Doar ni s-a dat înţelepciune
Cum să lucrăm pentru Isus
Şi cât să stăm în rugăciune
Veghind cu soarele-n apus.

Lui Iacov i-a stat împotrivă
Pe drum un om, viteaz bărbat.
El nu intrat-a în derivă
Ci cu tărie l-a-nfruntat.

Lucrarea rugii nu-i uşoară.
Ce multe piedici vei simţi
Cum te lovesc ca o povară
Pe care nici n-o poţi clinti.

Dar Iacov s-a luptat cu Omul
Ce sugera că Dumnezeu
Îşi instruia acum atomul
Să lupte când dădu de greu.

Când noaptea se scurgea tăcută
Stăpânul Se lăsa învins.
Iar tânărul de pe redută
De bucurie fu cuprins.

Urmară prezentări de nume,
Schimbări sublime de destin :
-”Ai fost biruitor în lume
Şi-ai biruit pe Cel divin!

Tu L-ai convins de-acea credinţă
Ce smulge focul sfânt din cer
Lucrând, prin har, cu pocăinţă
La noul vieţii caracter.”

Când îndoiala ne sugrumă
Şi lupta ni se pare grea
Să ştiţi că ruga nu-i o glumă
Ci e un cer întreg în ea.

În binecuvântarea dată
De Înger către luptător
Se vede dragostea curată
Ce curge chiar din Creiator.

Trecuse noaptea de tăciune.
Un astru cald a răsărit.
Pe cel ce-a stat în rugăciune
Chiar Însuşi Domnul l-a lovit.

Dar cum se poate ?…. Raţiunea
Porneşte iarăşi la asalt
Când nu-nţelege rugăciunea,
Nici glasul Celui Preaînalt.

Să mulţumim pentru putere
Şi pentru binecuvântări,
Pentru cereasca mângâiere
Pe drumul sfintei îndurări.

Să mulţumim când lovitura
Permisă chiar de Dumnezeu
A împlinit cu noi Scriptura
Spre-a fi o pildă-n ceasul greu.

Iacov avea să şchiopăteze
De-acum în toată viaţa sa
Şi-astfel pe Domnul să-L urmeze
De-i ziua bună sau e rea.

Şi toţi urmaşii săi prin vreme
De Iacov îşi vor aminti
Cum Cel ce strigă ”Nu te teme!”
Mereu prin har îi va păzi.

Căci mult mai bună-i lovitura
Părintelui din cerul sfânt
Decăt să te lovească ura
A celor răi de pe pământ.

***

Isus venind printr-o minune
Luă un trup de Om ca noi
O lecţie de rugăciune
S-avem prin El în vremi de-apoi.

Pe lângă El stau ucenicii.
Învaţă-ne să ne rugăm!
Lăsând a firii noastre vicii
Noi prin credinţă triumfăm.

Apoi în Ghetsimani la urmă
Păstorul sfânt a suferit
Şi S-a rugat chiar pentru turmă
Fiind de Dumnezeu lovit.

Pe cruce pus în chinuri grele
El S-a rugat şi-a biruit
Luând apoi mai sus de stele
Pe-acel tâlhar ce s-a smerit.

N-a dat doar binecuvântarea,
Ci mântuirea-n dar i-a dat
Că I-a urmat în duh cărarea
Şi cu credinţă s-a rugat.

De-atunci Isus mai poartă semne
În coasta Sa şi-n mâini la fel
Iubirea-I veşnic să ne-ndemne
Ca să trăim şi noi ca El.
*******


14 aprilie 2002