ISUS, OM ŞI DUMNEZEU

Ce fel de Om în Univers
Eşti Tu umblând pe ape
Că paşii Tăi nu Ţi s-au şters
Şi-i simt atât de-aproape ?!…

Noi nu puteam mai sus urca
Din neagra noastră vină.
Dar Tu ne dai prin viaţa Ta
Speranţă şi lumină.

Ce fel de inimă în piept
De Dumnezeu Îţi bate
Spre dorul cel mai înţelept
Al dragostei curate ?!…

Tu aperi pe acel sărac
Şi-i dărui bogăţie :
Comori ce nu mai pier în veac
Şi-un cer de bucurie.

În al Tău Nume se-nfrăţesc
Chemaţi de-albastre arii
Şi prin iubirea Ta trăiesc
Şi regii şi pescarii.

Să-mi fie gândul Tău străjer
Oriunde-n largul zării
Şi Jertfa Ta drept caracter
Pe calea îndurării.

Mai fă şi-acum prin Jertfa Ta
Să se-nnoiască harul
Ca oamenii să creadă-n ea
Cum Te-a primit tâlharul.

Mă-nchin smerit şi-Ţi mulţumesc
Pentru a Ta iertare.
O, fă-mă vrednic să trăiesc
Prin harul Tău cel mare!


***


22 aprilie 2002