TÂNĂRUL BOGAT

Un fariseu însetat de lumină
Ce drept se credea şi fără de vină
Veni la Isus în graba lui mare
Să-I pună în faţă o grea întrebare:

Prea bunule Rabi, ce fapte, ce bine
Să fac zi de zi pentru viaţa ce vine ?
Să intru cu sfinţii, să stau şi la masă ...
O umbră pluteşte pe faţa-i sfioasă.

Bun e Unul singur : Tatăl Creiatorul.
Vieţii fără margini El i-a pus izvorul.
Dacă tu vrei viaţa păzeşte Scriptura.
Care e aceasta ca să-i ştiu măsura ?

Le-am păzit pe toate chiar din tinereţe
Şi pe fila Cărţii eu le-am dat bineţe.
Ce îmi mai lipseşte ?, a spus el în urmă.
Vrei desăvârşirea ? Vino pe-a Mea urmă !…

Vinde-ţi bogăţia, dă-o la săraci.
Nu gândi la pâine, nici la ce-o să-mbraci.
Strânge-ţi sus comoară, aur preţios
Şi urmează-Mi Calea sincer şi voios!

S-a-ntristat deodată fariseul tânăr …
Bogăţii prea multe-l apăsau în umăr.
O povară şi un jug prea greu de dus
Îi era acum porunca lui Isus.

***


27.04.2002