CEL BEAT ŞI SEMEŢ

Sufletul plin de-ngâmfare
N-are vreme să asculte
Când cel rău în graba mare
L-a umplut doar cu insulte.

Tot vorbind verzi şi uscate,
Îşi lărgeşte zilnic gura.
Când grăbit el dă din coate
Şi-a pierdut de mult măsura.

Vrea să fie foarte mare
C-o idee îndrăzneaţă.
Dar averile sub soare
Nu-s un sfetnic bun în viaţă.

Perorând cu multă fală
În năstruşnice proiecte,
El loveşte în morală
Nu-n fiinţele abjecte.

Astfel semeţia prinde
Glas în cei ce au de toate
Dacă omul se desprinde
Brusc de cruda realitate.

Ce succes mai e şi-acela
La un om c-o viaţă bună
Când i s-a zdrobit nacela
De o stâncă în furtună?

Poţi să ai averi cu carul
Şi o glorie măreaţă,
Dar dacă-ţi lipseşte harul
Tu eşti mort, lipsit de viaţă.

Nu privi prea mult răscrucea!
Vino azi pe-ngusta Cale
Ca să-ţi duci pe umeri crucea
Prin a plângerilor vale.

Iar la capătul cărării
Care-i sfântă, bună, dreaptă,
Chiar din necuprinsul zării
Mirele ceresc te-aşteaptă.