ALUATUL

La-nceput de orice muncă
Vă păziţi de farisei
Ce-n dispute mari se-aruncă.
Deci, nu fiţi precum sunt ei.

Nu lăsaţi făţărnicia
Lor ca să pătrundă-n voi
Căci veţi pierde bucuria
Având inimile sloi.

Dau învăţături savante
Care nu vin din Scripturi,
Ci-s tradiţii aberante
Ca şi zidul cu fisuri.

Ei acoperă păcatul
Şi-i trimit pe mulţi în Iad.
Numai măturând aluatul
Poţi să fii un sfânt răsad.

Dar în ziua cea finală
Totul va fi arătat:
Sluga bună, ideală,
Dar şi omul cu păcat.

Dat pe faţă o să fie
Chiar şi gândul tuturor.
Domnul slavei totul ştie,
El, Suprem Judecător.

Gândul, vorba cea murdară
Vor ieşi din adăpost,
Ca şi cea mai grea ocară
Spusă-n vânt şi fără rost.

Legăminte încălcate
Prin divorţuri fel de fel,
Vor fi toate condamnate
De Cel Sfânt Emanuel.

Cine s-a ascuns de Domnul
Şi nu L-a mărturisit
Preferând în viaţă somnul
Ce mereu l-a copleşit

Va avea ce să regrete
La Supremul Tribunal
Unde oamenii în cete
Vor veni val după val.

Când cel rău cu câte-o schijă
Spaima va băga-n norod
Vă păziţi cu multă grijă
De aluatul lui Irod.

Când întreaga Adunare
Se complace în păcat
Are-o falsă închinare
Ca vicleanul împărat.

Dumnezeu încă ne-aşteaptă
Ca să lepădăm ce-i rău
Şi s-alegem calea dreaptă
Ascultând de Fiul Său.